Urata specie de.. barbati..

   In amantlacurile vietii mele am dat si peste.. barbati moldoveni. Nu aruncati cu rosii ca pateaza! :) Trei Doamne si toti trei..

   Primul a fost un arhitect, pe care eu il vedeam atat de frumos si inteligent. S-a dovedit a nu fi nici una nici alta. A fost destul de frumos incat a facut o burta imensa si inceput de chelie si destul de destept incat m-a inselat si eu am aflat. Imi zicea ca eu n-o sa ajung niciodata sa lucrez intr-o firma mare, avea el o problema cu firmele mari, poate din cauza ca lucra intr-un birou inghesuit, nu mai mare decat camera mea. Drumurile ni s-au intersectat o data cand lucram, culmea, intr-o multinationala. Si cat l-am jelit pe arhitect.. pana am zis "sunt proasta n-o sa mai fac". Eh, mdah..

   Altul, un politist nebun de legat. Este clar in top trei ciudati cu care m-am vazut. Aparea si disparea cum batea vantul, iar vantul batea, iarna fiind. M-a scos la restaurant cu o gasca de prieteni ai lui. In fiecare cuplu cate unu insela, ambii le beau, bataile erau rupte din rai. Am invatat multe despre relatii si prostie in seara aia. Luase amicul meu un voucher de pe Groupon si m-a pus sa platim 50%-50%. Cred ca avea radacini nemtesti, desi se declara bucovinean convins si in nici un caz moldovean. Poate stau eu foarte prost cu geografia. Avea un miros ciudat. Casa lui, hainele, el. Intr-o vizita la el am facut curat. Nu rezistam si imi era jena sa ii zic. Poate tragea pe nas, poate era prieten cu Maria-Ioana. N-am mai cercetat. Mi-am plans in pumni de ciuda ca mi-am pierdut o luna si ceva cu nebunul. Sa fie la el la Bot'shani, in Bucovina. Deci aceeasi Marie (Ioana) cu alta palarie..

   Si inca un d-asta, creme de la creme! De meserie corporatist, pe ramura cu (frecat) menta. Parea si se declara atat de indragostit incat l-am lasat sa minta, sa vad cat poate sa se intinda. Era saptamanal in delegatii. De joi pana luni. Sa se fi vazut cu altaaa?? Sa fi avut familie si vreo trei pui de moldovean??? Noooo. Nu creeed! Era mare mister in jurul lui. La film se conversa non-stop pe sms. Cu maicasa, a zis el. Maicasa avea o problema. La 11 noaptea. Si eu as fi avut o problema in locul ei. Dupa faza aia am zis ca nu vreau sa stiu unde poate ajunge. Asa ca l-am pus in pauza de vazut, iesit, "iubit". Definitiv.

   De ce am iesit cu aceste specimene? In apararea mea pot spune ca ma simteam singura si vulnerabila. Treceam prin niste "revelioane" nasoale. Nu cred ca raspundeam pe deplin de faptele mele. Am facut greseli sa invat din ele si basta. Trei mi-au fost de ajuns.

   Si cand imi zicea tata sa trag granita inainte de Buzau am zis ca are fite de capitala. Nu dom'le, are doar dreptate. Ca n-o fi chiar toti o apa si un pamant nu contest. Dar nici incercari n-as mai face. No way Jose! Deci nu va apropiati de mine decat cu buletinul in mana! Al vostru si ale parintilor! :)

Semnele (de buna purtare)

   Cateodata ne purtam amintirile pe corp. Vad cate un semn si imi aduc aminte o intreaga poveste din spatele lui. Si am destule semne care spun povesti..

   O taietura pe un deget de la picior. Zi calda de vara, de vacanta, aveam opt ani si asezam "portile" pentru un meci de fotbal pe celebra statuie din parcul copilariei mele. "Porti" formate fiecare din cate doua pietroaie. Grele. La un moment dat imi scapa una pe picior. M-a durut crunt dar n-am plans, m-am jucat in continuare. Zi calda de vara, de vacanta..

   O gaura in piele pe piciorul drept. Auzisem eu si o prietena ca mamele noastre se epileaza cu ceara. Lumanarile sunt facute din ceara deci ar trebui sa functioneze si astea. Eu mai curajoasa imi aprind instrumentul de tortura, intorc lumanarea cu fundul in sus direct cu flacara spre picior, ceara pica incinsa. Sfarsitul sesiunii de epilat, pantaloni lungi cam o luna jumate, sa nu vada mama ca deja ma preocupa inlaturarea parului de pe corp /schilodirea voluntara. O bucata de piele gaurita. Eh, asta sa fie paguba..

   O urma de dinti pe mana stanga. M-a insemnat purcelusa mea de guineea in timp ce ne jucam. Si Doamne ce ne mai jucam.. Eu o muscam de nas, ea ma rontaia de degete. Atunci m-a prins de mana si nici vorba sa mai dea drumul. Acum imi caut semnul pe pielea bronzata de fiecare data cand mi-e dor de ea..

   Operatia de apendicita. La noua ani, cand m-am trezit insemnata mi se parea oribila si imi doream doar sa treaca, sa se vindece, sa nu se mai vada. Ani de zile m-am gandit daca va trece vreodata, cu o oarece groaza ca n-o sa ma placa un potential viitor iubit. Acum a ramas o dunga alba simpatica, care mi se pare sexy. Si amintiri despre o saptamana in spital in care tata mi-a facut toate poftele, in care m-am jucat cu multi copii, m-am plimbat cu rolele prin Budimex si am mancat tone de biscuiti buni cu crema de cioco..

   O taietura pe genunchiul stang. S-a repezit la mine in brate o copila tare draga, incaltata cu niste sandale cu catarame criminale. Am simtit cand mi s-a infipt metalul in piele si cum m-a taiat. Cand a vazut sange cea mica a inceput sa planga si sa ma roage sa o iert. M-a busit si pe mine plansul de durere insuportabila. Apoi ne-am jucat amandoua mult si frumos, ca doua copile, desi ne desparteau cam 22 de ani. Am uitat niste momente bune de durere, de faptul ca eram infectata si umflata, undeva la tara departe de lumea civilizata, unde nimeni nu avea betadina, rivanol sau apa oxigenata. Mi-au zis sa imi dau cu ceva de par. Ca tot apa oxigenata e.. Funny people.. 

   O arsura mare si cam urata pe mana dreapta. L-am ferit pe tata sa nu il ating cu o tigaie incinsa si mi-am lipit-o de mana. Mai bine eu decat el..

   Multe semne in genunchi de la cazaturi, unele asezate peste altele, multe care au devenit unul singur. De la joaca din copilarie sau de la putinele dati cand am purtat tocuri ametitoare fortata de imprejurari, la niste cumetrii /nunti, alea de ma sperie pe mine, cu manele si tot tacamul..

   Multe semne pe degetele de la maini. Pentru ca mainile mele cunosc munca. Si munca le cunoaste pe ele, iar asta mai presupune si mici accidente..

   Un tatuaj pe incheietura mainii stangi. Mi l-am dorit timp de 13 ani. L-am facut pe 16 decembrie 2011. Semn tibetan. RA. Putere.

   Si mai am un semn pe inima. Nu-i stiu forma si localizarea exacta desi am vrut de multe ori sa imi smulg inima din piept sa ma uit la ea si s-o cert. Stiu doar ca semnul e acolo. E amprenta ta si spune o poveste lunga si incalcita. Semne.. de buna purtare..

   

It's been a while.. la piscina.

   Azi, zi frumoasa la piscina. In afara de plaja si balaceala, locul asta e perfect pentru a analiza relatiile dintre oameni. In afara de fete care vin singure sau cu prietenele pentru prajit pe toate partile, sunt si cupluri. Si imi place sa le observ.

   Apar un tip si o tipa. La prima vedere foarte portiviti. Inalti, atinsi de soare, se tin de mana. Se aseaza destul de aproape de mine. Se intind la plaja, el o naclaieste in ulei pe spate si fund si incepe sa o maseze. Hmm.. preludiu? Nu. In timp ce ea sta cu fata in jos, el se uita la cateva fete, vede o siliconata si ii face cu ochiul. Siliconata se hlizeste. Si baiatul se tot uita, la una la alta. In momentul in care fata de langa el se intoarce cu fata are ochi numai pentru ea. Il aud: "da iubita mea.. ai nevoie de ceva? vrei in apa? te iubesc." bla bla. Mda..

   Un alt cuplu intr-o alta zi. El uratel, ea frumoasa, frumoasa rau. Am zis ca sunt frati ceva, nu imi imaginam sa fie impreuna. Din gesturi imi dau seama ca de fapt sunt. Cat timp am stat si am aruncat cate un ochi la ei, el se uita numai la ea. Nu facea lucruri gretos -siropoase. Intrau in piscina, o strangea in brate, nu stiu ce ii soptea, dar ea radea, radea frumos.

   Cireasa de pe tort aka bomboana de pe coliva merge la un cuplu de vorbareti. Mai mult el. Ea cu ochelari mari pe nas, coada de cal, fata de cal. El simpatic. Misto pe alocuri. O intreba intruna daca sta comod. Daca ii e prea cald sau prea frig. Daca vrea masaj la degetul mic. Donsoara se stramba, facea grimase, se mai auzea cate un "hi-hi". Daca e prea cald sau prea frig :| stati acasa. Daca nu stai comod vino cu patul tau cu saltea ortopedica. O fi el un pampalau? Sau atat de indragostit incat nu suporta sa o deranjeze vantul pe aleasa lui? O fi ea vreo zeita in pat /sezlong?

   Potriviri? Nepotriviri? Sau doar o alta zi cu soare?

Apa plata si cupa de sampanie

   Am fost atat de singura in ultimul timp incat parca e din nou Craciun sau Revelion. Astea recente care abia am asteptat sa treaca. Oamenii se pierd in relatiile lor, in problemele lor, mici sau mari, incat nu mai au timp si de "revelioanele" mele triste. Dar e ok. Singuratatea mi-a facut si un bine. Cred ca abia atunci cand reusesti sa traiesti singur si sa nu disperi tu cu tine poti sa traiesti si cu cineva. Sa traiesti fericit mult si bine.

   Am ras.. si am plans pe un umar care nu e fizic aici. O femeie cu problemele ei. O fata draga, o prietena cu vorbe bune si totusi atat de reale, care nu mi-a zis nici ca problemele mele nu sunt importante, nici ca o sa treaca. Doar m-a ascultat si ma asculta dintr-un loc cald de pe partea cealalta a lumii. Pentru mine a fost un balsam pentru suflet si ne-a infipt si mai bine in pamant radacinile unei prietenii cu aroma de Dunhill alb.

   Ies, ma plimb prin parcul asta mic, conduc. Nu-mi zice nimeni ca e deranjat de fum, ca muzica nu e buna, ca nu m-am machiat sau ca sunt prea slaba si am blugii prea largi. Nu merge nimeni cu trei pasi inaintea mea.

  Ar fi nevoie de un barbat cu rabdare infinita, cu mult timp de stat la povesti si de dat in leagane ca sa schimbe lucrurile si singuratatile. Cu multe pachete de Zewa si bunatate si sinceritate. De multe si nenumarate dovezi. Dovezi de TOT. Daca si cand si cum si unde nu conteaza acum.

   Aud vibratiile telefonului. Alt apel de genul "ei, fii tare, tu oricum esti tare, o sa treaca". Ei bine acum nu sunt nicicum, nu mi se potriveste nici-o eticheta. Si vorbele de genul asta nu doar ca nu ma ajuta ci ma si enerveaza. E ceva cam asa: "ai racit? ia un algo, trece." Mda.. stiu si eu sa iau un algo fara sa mi se spuna. Stiu ca trece. Dar daca trece cu tine pe coclauri de data asta, o sa treaca la fel si data viitoare. Si cand o sa treaca chiar nu mai am nevoie de sfaturi si prezente.

   Ma scufund in asternuturile mele moi, mirosind a proaspat si a vara. Mai iau cateva guri de apa din cupa de sampanie de pe comoda. Si o gura de Twix. Nu ma satur de lucrurile bune. Si abia astept sa inot pe sub apa.. e una dintre senzatiile supreme.

   Sa fie vara deci! Ca de Craciun si Revelion tot am avut parte si sunt satula..

Firul rosu

   "Wash away my sorrows..kiss away my tears.."

   Nu poti sa faci aceleasi lucruri din nou si din nou si sa te astepti la rezultate diferite. Probabil asta e motivul pentru care ma invart in cerc. Un cerc din care nu stiu sa ies. Sunt sigura ca in mine stau toate resursele, numai ca nu le gasesc momentan. Nu stiu ce sa fac. M-am descurcat in situatii foarte grele, in care nu vedeam nici-o iesire si totusi ea s-a aratat cumva si m-a scos la lumina.

   Sa astept acelasi lucru si acum? Sa astept sa mi se arate calea prin care sa rup cercul? Sa ma chinui sa il rup eu si sa il transform intr-un fir? Viata este un fir rosu de matase, care se innoada si se deznoada, nu un cerc in care sa te invarti fara nici-o iesire. Pana si viata insasi are o iesire, deci si eu trebuie sa am.

  Am nevoie acum mai mult ca niciodata sa cred. In miracole, in bunatate si in prietenie. Sa cred ca dragostea exista. Mi-e dor de zile calde, de zile cu speranta. De zile linistite si de perne moi, de tine langa mine, de bratele tale protectoare. Si cum nu esti aici va trebui sa gasesc singura iesirea.

   Iti jur ca atunci cand o voi gasi nu voi mai astepta niciodata sa imi arate altcineva vreo cale. Pentru ca singura cale este in mine.

Where do broken hearts go?

   Cat de ranita poate sa fie o inima?
   Cat poate un suflet sa indure pana spune stop si tace?
   Cata incredere mai poti avea in oameni cand atatia te-au dezamagit?

   Nu stiu daca mai exista iubire sau nu, pentru ca ma regasesc pe mine cateodata neavand sentimente. Inerta. M-am incapatanat sa cred ca exista cu toata fiinta mea, dupa fiecare esec sau lovitura, ca soarele rasare, ca fericirea ma va invalui din nou. Si a fost asa, dar a fost doar o iluzie. Fericirea nu este o stare permanenta, daca ar fi asa nu ne-am mai da seama de existenta ei.

    Fericirea este zambetul din coltul gurii, cand te trezesti si stii ca cineva simte ce simti si tu, chiar daca nu se afla langa tine, in patul din care te-ai ridicat, in aceeasi casa, in acelasi oras sau in acelasi fus orar. Fericirea e tresaltarea inimii la lucrurile simple. Fericirea e atat de simpla incat multi nu o recunosc atunci cand ii imbratiseaza pentru ca sunt obisnuiti sa obtina totul cu greu.

    Am fost foarte fericita in unele momente. Si daca ar fi depins de mine nu le-as fi lasat sa plece, pentru ca stiu sa le apreciez. Ca sa fii fericit nu trebuie sa iti fie teama ca vei fi si nefericit vreodata. Inca o data.. Eu nu stiu daca voi mai recunoaste sentimente. S-au dus intr-o ploaie de lacrimi cazauta din ochii mei decolorati de vreme si durere. Nu imi e teama ca voi mai fi fericita, nici ca voi fi nefericita mereu. Imi e teama ca nu mai simt nimic. Pentru ca inima probabil are o limita, sufletul tace si increderea nu mai exista..

Nunta

    Am vorbit in ultimele zile despre nunti. Un cuplu se casatoreste. Ii ascultam pe amandoi vorbind, despre locatie, despre nasi si obiceiuri. Viitoarea mireasa a spus la un moment dat ca "nunta nu o faci pentru tine, ci pentru invitati". Am vrut sa argumentez de ce mi se pare o mare greseala, dar cum nu suntem prieteni apropiati nu m-am bagat. I-am lasat pe ceilalti care erau deja casatoriti sa dea sfaturi si sa povesteasca de propriile nunti, ce i-a nemultumit, ce le-a placut. Am fost uimita si nu prea sa descopar ca oamenii nu se simt bine la propriile nunti, coplesiti de obsesia ca totul sa fie perfect. Pentru ceilalti.

   Ieri vorbeam cu o foarte buna prietena si prietenul ei. Despre cum si-ar dori sa fie o posibila nunta a lor. Si despre nunta la care tocmai fusesera. Nu vroiam ca ei se fie de acord cu mine. In niciun caz. Dar asteptarile lor nu mi se par realiste.

   Poate nici ale mele nu sunt. Nici nu m-a cerut cineva de sotie inca. Nici nu stiu daca as accepta in caz ca m-ar cere. Si nici daca mi-as dori sa fiu "nevasta". 

   Dar stiu ce inseamna pentru mine NUNTA. Nunta se face pentru mireasa. In primul rand. Altfel de ce e ea in centrul atentiei? Sau as putea spune ca nunta se face pentru miri. Si dintre ei doi tot mireasa straluceste. Deci nunta as face-o pe placul meu si al alesului inimii. Dar in primul rand pe placul meu. As face "wedding list" la un magazin mare, sau de ce nu la un mall. Lista pe care as pune de la costume de baie pana la frigidere si whatever. Ca sa-si permita fiecare sa imi/ ne faca un cadou si pentru ca lucrul respectiv sa fie folositor, indiferent de valoarea lui. Si anonim de preferat. Darul mi se pare o prostie. Ai bani sa faci nunta, o faci. Nu stai sa te gandesti cat scoti. Nu ai bani de nunta te duci frumusel la biserica cu un cuplu de nasi. Dai un suc. The end. Dar nu astepti bani.

  Locatia si tot ce tine de arnjament tine de gustul fiecaruia. Eu as merge pe lucruri simple. Pentru ca simplitatea e cea mai frumoasa si naturala. As lasa dress code-ul la alegerea fiecaruia. M-as bucura enorm sa vad o prietena in blugi care se simte excelent, decat incorsetata intr-o rochie pe care nici nu prea si-o permitea. Legat de muzica.. NU as accepta sa aud vreo hora, sarba, manea. Nu m-as casatori daca ar tine mirele mortis sa se rupa in figuri pe asemenea muzica. Probabil de asta nu ma cere nimeni :))

   Si partea cea mai grava. Aia cu traditiile. Cu rupt de turta, cu basma, cu nasii ridicati in slavi, cu gaina, cu bradul, cu imbracatul miresei. Si mai sunt multe dar ma ingrozesc prea rau sa le insir. Le consider ancestrale, hidoase, pompoase. Raman doar rochia, buchetul, jarteaua, "something old, something new, something borrowed, something blue", tata conducandu-ma la altar si furatul miresei. Care nu va dura mai mult de jumatate de ora. Si care imi va arata cat valorez pentru cel alaturi de care imi voi petrece restul vietii..