Nu poti sa faci aceleasi lucruri din nou si din nou si sa te astepti la rezultate diferite. Probabil asta e motivul pentru care ma invart in cerc. Un cerc din care nu stiu sa ies. Sunt sigura ca in mine stau toate resursele, numai ca nu le gasesc momentan. Nu stiu ce sa fac. M-am descurcat in situatii foarte grele, in care nu vedeam nici-o iesire si totusi ea s-a aratat cumva si m-a scos la lumina.
Sa astept acelasi lucru si acum? Sa astept sa mi se arate calea prin care sa rup cercul? Sa ma chinui sa il rup eu si sa il transform intr-un fir? Viata este un fir rosu de matase, care se innoada si se deznoada, nu un cerc in care sa te invarti fara nici-o iesire. Pana si viata insasi are o iesire, deci si eu trebuie sa am.
Am nevoie acum mai mult ca niciodata sa cred. In miracole, in bunatate si in prietenie. Sa cred ca dragostea exista. Mi-e dor de zile calde, de zile cu speranta. De zile linistite si de perne moi, de tine langa mine, de bratele tale protectoare. Si cum nu esti aici va trebui sa gasesc singura iesirea.
Iti jur ca atunci cand o voi gasi nu voi mai astepta niciodata sa imi arate altcineva vreo cale. Pentru ca singura cale este in mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu