miercuri, 14 ianuarie 2015

Memories of a tweety bird




What is this?

Aia e o amintire

Încărcată de drum nocturn bulgăresc

Pt mine e:

Eu, ea

Fată

Frumoasă


Noi

Mașină

Vamă

Duty free
Ralu
Bucuroasă
Ca
Trece
La bulgari
Eu
Tâmpit
La volan
Ea
Chill
Eu
Gras
Foame
Order
Restaurant
Degetele
Pui
Closet
Pipi
Ralu
Speriata
Ca sa vin cu ea
Bulgari
Muzica
Nota
Acasă
Hotel
I loved you that night
Why?
Why?
Cause i was with u
Dunno
The car the night the cigs the smoke u driving me singing
I loved u that night
Romantic
Aș spune
Fun
Simple

True

Peace!

miercuri, 7 ianuarie 2015

Ziua in care m-am lasat de barbati.

   Si nu, nu m-am apucat de femei. Nici de vreo perversiune. Doar m-am lasat, temporar sper eu, de barbati. Nu m-am lasat ca nu mi-ar mai placea. Imi plac. Unii imi plac asa de rau, ca ma gandesc cum ar arata agatati cu catuse de pat, la dispozitia mea. Nu m-am lasat pentru ca n-as mai avea nevoie de un barbat. Am. La multe chestii, de la condus cand n-am eu chef, pana la masaj si sex salbatic.




   M-am lasat de barbati pentru ca m-au trosnit ifose virgine, fix cu cateva luni inainte de treishunu. Inca mai puteam umbla la maneca scurta in ziua aia. Si mi-am zis bai ma las, sa mor de nu ma las. Pana nu apare barbatul ala, pe placul meu, sa imi vina sa sar pe el la orice ora din zi sau noapte si lui la fel, sa accepte tot si eu sa fac la fel, sa ne luceasca ochii ca xenoanele de neam-prost, sa ne luam cinci caini pe care sa-i iubim (optional, cainii nu iubitul), sa nu putem sta unul fara celalalt si nici sa nu vrem, pai pana atunci ma las.
   Daca m-am lasat definitiv, om trai si om vedea. Eu sper ca nu. Pentru ca vreau sa merite unu sa il tratez ca pe un rege. Si el, sa fie al dracului daca nu ma trateaza ca pe o regina, de cand ma trezesc si pana ma culc, ca asa simte si ca asa vrea. In restul timpului ma poate trata si altfel. Hai sa imi mearga bine anul asta! :))




luni, 5 ianuarie 2015

Cum mi-am schimbat buletinul

   Orice nevoie, perfect omeneasca, de a scoate un act in Romania se soldeaza inevitabil si cu faze din categoria rasu'-plansu'. Astazi, despre cum mi-am schimbat buletinul.
   La ora noua, pe un ger din ala misto de se zgaltaie dintii in gura ca la cutremur, ma urc in masina cu destinatia posta. Dintre cele doua oficii postale mai apropiate, l-am ales pe ala cu sanse mai mari de a gasi loc de parcare. Intru deci pe strada cu posta, masina de politie in spatele meu, ma pun pe avarii cu intentia de a parca, locuri erau, yey meee! Cand sa execut laterala cu spatele, arunc un ochi spre posta, posta care nu era acolo, deloc. Ma sterg la ochi de excesul de rimel.. mda. Posta NU e. Pornesc spre cealalta. Loc de parcare ioc, desigur, salt masina pe un mare sleau direct pe linia de tramvai (dezafectata momentan!), imi zic in gand ca daca e ceva bag faza cu femeie la volan, trag caciuloiul mai bine pe urechi si ochi, ajung la posta. Asta era la locul ei. Intru, o coada imensa alcatuita din mosi si babe care isi plateau impozitele. Pe 2015! 
   Vad un ghiseu liber, ma duc direct, turma sare: "coada e aici, duduita!" Cum duduita?? Am duduit cand am intrat?? Am cincizecidekile da-o dracului de treaba ca n-am duduit! N-am mai stat la nicio coada, sa stea ei daca sunt nostalgici. Tanti de la ghiseu mananca bomboane. Pe mine nu ma serveste. Asta e. 
- Taxa pentru cartea de identitate si un timbru fiscal de cinci lei, va rog.
- N-am de cinci lei, va dau doua de doi lei si unul de un leu, e bineee?
- Pai daca face cinci toata chestia asta, dati-mi, ca la alta posta nu mai merg.
   Platesc, tanti bate date la calculator, scoate ditai foaia, imi da jdemii de timbre, ma mai uit o data in cutia ei cu bomboane, multumesclarevedere si plec. Masina la locul ei, ma urc repede sa nu ma recunoasca nimeni de rusine ca parcasem in asa hal. 
   La politie gasesc loc fix in fata, yey meee again! Geamul de la masina nu se deschide, inghetat mai rau ca mine, asa ca fumez o tigara in fata sectiei si imi fac scenarii cu coloratii de pe acolo. Ce au mai furat, ce au mai violat etc. Intru cu viciul satisfacut si completez declaratia de la ei, pe aceeasi masa pe care am completat-o si acum sapte ani si acum saptispe! Si scaunele sunt aceleasi! Iese un ametit din birou, intru eu.
- Bunaziualamultiani, imi expira buletinul.
- Sa va dezbracati si sa imi dati actele.
Hmm.. bine hai sa ma dezbrac..
- Cartea de alegator?
- N-am. N-am primit. Nu mi-a dat nimeni.
- Scrieti acolo ca ati pierdut-o si semnati.
- Pai n-am pierdut-o. N-am avut-o niciodata.
- Nu conteaza, scrieti asa si semnati.
- Ma amendeaza cineva ca am "pierdut-o"?
- Nu, scrieti si semnati.
Bine daca nu ma amendati, apai scriu si semnez, dar sa nu va puna necuratul sa ma amendati. Offf...
- A cui e locuinta de la adresa de domiciliu?
- A mea, aveti acolo certificatul de mostenitor, dupa mama.
- Certificat de deces aveti?
Baaaa! Eu vreau sa-mi scot buletin nou. Is vie, daca par moarta e pentru ca mi-e frig, sunt racita si nu stiu daca o sa ies bine in poza.
- E anexat acolo.
- Nu v-ati trecut numele dinainte de casatorie.
- Pai nu sunt casatorita.
- Actul de divort?
- Nu-s nici divortata. Am bifat acolo ca sunt necasatorita.
- Si n-ati fost niciodata?
- Nu.
Wtf??? Nu, doamna care stati la caldura si faceti poze si va uitati la acte ca in calendar. Jur ca n-am fost. "Vaduva" as fi vrut sa fiu de cateva ori, ca am dat de multi nemernici. Am fost doar logodita, am la activ sute de orgasme bestiale, spre deosebire de dumneavoastra, insa casatorita, divortata sau vaduva nu-s.
   Bun. Ca ne lamuriram cu actele, acum sa ma traga tanti in poza. 
- Barbia sus, spatele lipit de spatar, dati parul dupa urechi.
NUUUUUU! M-am chinuit sa stea frumos si nici cercei atarnatori n-am, nu vreau. 
- Trebuie sa se vada fata si urechile domnita.
Am doua urechi, nu pot sa declar pe proprie raspundere ca am si sa ma lasati asa, va rog tanti, va rog!!!!! Presupun ca nu. Bine. Dau parul.
- Nu clipiti.
Nu clipesc.
- Zambiti.
- Cu dinti??
- Fara. (rade tanti)
- Atunci nu zambesc, ca nu stiu fara dinti, o sa arat si mai ciudat.
- Haideti sa vedeti poza.
Mda.. e ok, merge, puteam sa va aduc una de la plaja pe un stick. Arat ca o copila de liceu inainte de teza.
- Va ridicati buletinul luni, intre doua si patru, de la ghiseu.
- Imi dati o dovada ca am buletinul la preschimbat?
- Pentru ce va trebuie?
- In caz ca ma opreste rutiera prin vreun sat...
- Nu va trebuie, ziceti ca e la schimbat.
Am mai zis eu ca n-am baut, ca nici de as vrea n-as putea ca sunt intoleranta la alcool ( si prosti, si oameni care intarzie, si iarna, si haine groase, si ceai, si anestezic, si cozi, si si si) si tot m-a pus nenea militian sa suflu in fiola de nu stiu cate ori. Acum o sa stau cumintica in Bucuresti. Macar vine tata cu vreun certificat, ceva, si ma recupereaza. Merge asa?
- Larevedereunannoubunvenitiluni!
- Larevederelafel. 
Amin si haidi pa!




Ramble de inceput si de sfarsit.

   A trecut. Tot. Cu totul. De tot. Un an. Pentru un an. Si din nou. Mi-a fost bine si nu stiu de ce. De fapt nu mi-a fost tocmai bine, dar nici rau nu mi-a fost. N-am impodobit bradul cu mega tragere de inima dar nici nu m-a mai deranjat. Era acolo, era ok. Chiar am stat cateva minute langa el si am suportat pentru prima data faptul ca femeia cu aripi de inger nu e aici. Fizic nu e, ca in rest e plin de ea. Revelionul a fost fara planuri, fusesera multe dar le-a stricat o panica infipta in gat ca un os de peste. Asa ca n-au fost planuri, doar clinchet la pahare la doispe, apoi o bomba care n-a vrut sa explodeze si dans si muzica si rasete si frig de crapau pietrele. 
   Au fost mesaje din alea frumoase, scrise din suflet special pentru mine si telefoane care ma lasau fara cuvinte pentru ca da, timpul nu sterge, distanta nu sterge. Si mesaje tampite, d-alea de lista, cu cozonacu' pe masa si bradu' in casa si sampania in pahar. Am ras si am ignorat. Si m-am speriat de cat pot ignora. Pentru anul asta nu mi-am propus nimic in afara de faptul ca azi imi schimb buletinul. A fost singura chestie pe care mi-am pus-o in cap, nu chiar la miezul noptii dar pe aproape. Si a mai venit o faza din neant.. asta cu ignoratul. Ma simt bine ca pot ignora. Pana acum la un apel de genul "ne vedem in jumatate de ora" eram intr-un vaj-vaj general, ieseam urgent pe usa si ajungeam prima si asteptam si ma enervam. Acum cand primesc o invitatie ma pun la masa, mestec incet, beau apa din cupa mea de sampanie. Ma mai privesc in oglinda si imi zic ce gagica misto sunt si ce mi-as face daca as fi barbat :)).
   Mno.. acum cu mine n-o sa fiu asa, m-as imbolnavi de o boala care ar lua numele meu si n-ar avea leac. Insa ma pun pe ignore si slow motion cu lumea. Am spus "pa" inca unor chestii din trecut si am mai slabit cinspe kile cu ocazia asta. In rest brataresc, scriu, ma plimb noaptea, ma indragostesc de cate o geanta de la Marks. Fac treishunu curand. Nu-i simt. Sunt doar ai mei. E bine.