luni, 17 februarie 2014

Nunta

    Am vorbit in ultimele zile despre nunti. Un cuplu se casatoreste. Ii ascultam pe amandoi vorbind, despre locatie, despre nasi si obiceiuri. Viitoarea mireasa a spus la un moment dat ca "nunta nu o faci pentru tine, ci pentru invitati". Am vrut sa argumentez de ce mi se pare o mare greseala, dar cum nu suntem prieteni apropiati nu m-am bagat. I-am lasat pe ceilalti care erau deja casatoriti sa dea sfaturi si sa povesteasca de propriile nunti, ce i-a nemultumit, ce le-a placut. Am fost uimita si nu prea sa descopar ca oamenii nu se simt bine la propriile nunti, coplesiti de obsesia ca totul sa fie perfect. Pentru ceilalti.
   Ieri vorbeam cu o foarte buna prietena si prietenul ei. Despre cum si-ar dori sa fie o posibila nunta a lor. Si despre nunta la care tocmai fusesera. Nu vroiam ca ei se fie de acord cu mine. In niciun caz. Dar asteptarile lor nu mi se par realiste.
   Poate nici ale mele nu sunt. Nici nu m-a cerut cineva de sotie inca. Nici nu stiu daca as accepta in caz ca m-ar cere. Si nici daca mi-as dori sa fiu "nevasta". 
   Dar stiu ce inseamna pentru mine NUNTA. Nunta se face pentru mireasa. In primul rand. Altfel de ce e ea in centrul atentiei? Sau as putea spune ca nunta se face pentru miri. Si dintre ei doi tot mireasa straluceste. Deci nunta as face-o pe placul meu si al alesului inimii. Dar in primul rand pe placul meu. As face "wedding list" la un magazin mare, sau de ce nu la un mall. Lista pe care as pune de la costume de baie pana la frigidere si whatever. Ca sa-si permita fiecare sa imi/ ne faca un cadou si pentru ca lucrul respectiv sa fie folositor, indiferent de valoarea lui. Si anonim de preferat. Darul mi se pare o prostie. Ai bani sa faci nunta, o faci. Nu stai sa te gandesti cat scoti. Nu ai bani de nunta te duci frumusel la biserica cu un cuplu de nasi. Dai un suc. The end. Dar nu astepti bani.
  Locatia si tot ce tine de arnjament tine de gustul fiecaruia. Eu as merge pe lucruri simple. Pentru ca simplitatea e cea mai frumoasa si naturala. As lasa dress code-ul la alegerea fiecaruia. M-as bucura enorm sa vad o prietena in blugi care se simte excelent, decat incorsetata intr-o rochie pe care nici nu prea si-o permitea. Legat de muzica.. NU as accepta sa aud vreo hora, sarba, manea. Nu m-as casatori daca ar tine mirele mortis sa se rupa in figuri pe asemenea muzica. Probabil de asta nu ma cere nimeni :))
   Si partea cea mai grava. Aia cu traditiile. Cu rupt de turta, cu basma, cu nasii ridicati in slavi, cu gaina, cu bradul, cu imbracatul miresei. Si mai sunt multe dar ma ingrozesc prea rau sa le insir. Le consider ancestrale, hidoase, pompoase. Raman doar rochia, buchetul, jarteaua, "something old, something new, something borrowed, something blue", tata conducandu-ma la altar si furatul miresei. Care nu va dura mai mult de jumatate de ora. Si care imi va arata cat valorez pentru cel alaturi de care imi voi petrece restul vietii..


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu