National Arena

   In ultimul timp ies zilnic cu rolele, ma plimb in jurul Stadionul National. Miscarea imi face foarte bine, tonusul meu e excelent. Dar nu despre asta e vorba aici. E vorba despre "romanisme" si despre niste lucruri care m-au surprins tare placut.

   Imi place sa vad ca lumea face miscare. Multa lume, de toate varstele, cu biciclete sau role, pe jos, cu copii. Unii joaca bedminton sau tenis. Sunt unii care abia se tin pe role dar persevereaza. Nu le e jena ca va rade cineva pentru ca nu sunt mari atleti. Si excelent fac! Vad femei trecute de 50 de ani care fac miscare, barbati peste 60 de ani care pedaleaza cu casti in urechi. Admir parintii care isi aduc copiii in aer curat, in loc sa ii indoape la Mc'. E mai simplu acolo pentru ca nu mai depui si tu efort. Aici lumea e cot la cot. Cumva adie un aer din Vest, ma gandesc de fiecare data la Germania, unde la 80 de ani oamenii arata de maxim 60 si "bicicleaza" la hypermarket, prin oras, de acasa pana unde au drum. Fain. Ar fi mult mai bine si la noi daca nu...

   Daca nu ne-ar da afara din complex la ora 22. Nu inteleg de ce un loc public, curat nu poate fi lasat deschis publicului, mai ales ca e vara. Azi niste BGS-i anuntau ca se inchide. Ca la piata. Probabil vor sa faca economie cu iluminatul, pentru ca nu aprind luminile de langa stadion si dupa ora 21 deja iti bagi degetele in ochi. Tantari multi, d-aia nemancati. Substantele se imprastie pe strazile de langa complex si dihaniile si fac aici cuib. Sunt foarte multi dupa lasarea serii si te musca din mers alert fara probleme. Nu am vazut nici-o cismea, fantana, sursa de apa. Nu toti se pot cara cu apa dupa ei, apa se mai si termina sau se incalzeste, plus ca mai ai nevoie sa te speli pe maini sau pe fata.

   In rest numai de bine. Ma bucur ca am gasit un loc curat si civilizat ca sa fac miscare. Si imi plac oamenii! Sper in sinea mea ca nu se arunca la o "saormacudetoate" dupa turele de stadion. :D

Telefonul

   De situatii penibile legate de telefonul mobil am avut parte de cand mi-am activat prima data numarul. Era cool atunci, eram in clasa a noua, sa ai celular /mobil /telefon. Sunam mereu, dadeam mesaje, eram sunata nonstop. Nu mai foloseam fixul sa vorbesc cu prietenii si aveam o factura enorma la mobil.

   Am numarul de acum inca din '99. De 15 ani. Ma pot gasi colegi de liceu, de facultate, de munca, iubiti rataciti (NOT) la acelasi numar. Insa, de o vreme incoace, m-am tot gandit sa schimb numarul la care am fost mereu apelabila jumate din viata mea. Pentru ca nu mai suport sa fiu disponibila. Si acum bag scuza cu varsta, pe care o ador de la un timp. Am treijdeani! Imi permit sa fiu scumpa la vorba si la vedere!

   Imi suna telefonul la plaja, la supermarket, cand lucrez, cand conduc, cand dorm, cand fac baie, etc. Unele momente sunt total nepotrivite sa insisti cu sunatul. Ma amuz asteptand sa inchida cel de la capatul "firului". Imi zic in gand "Doamne cat poti sa suni?" apoi ptiu, imi scuip in san. Nebunia incepe atunci cand raspund. Daca ma intreaba cineva ce fac si spun bine, ma mai intreaba o data ce fac. Daca spun ca am treaba, ma intreaba ce treaba. Daca spun ca dorm si revin eu, ma intreaba cat dorm. WTF? Daca spun ca sunt plecata, din telefon cineva zice: unde? Daca spun ca sunt in baie, raspunsul -intrebare e ce fac in baie.. WTF again..

   Mai aiurea e cu necunoscutii care te suna de 10 ori desi tu spui ca e o greseala. Nu domne eu am numarul asta nu e gresealaaaa. Sau cu cei care doresc ceva, iar tu nu esti interesat sau nu poti vorbi si trebuie parca sa te scuzi pe timpul tau. Sau cu fostii care dau bipuri cu ascuns, sau suna dar nu zic nimic. Probabil respiratia mea in telefon inca ii excita.

   Nu cred ca macar cei mai apropiati prieteni au dreptul sa faca un chestionar la telefon. Oricum intre prieteni buni exista un cod si iti dai seama imediat ca omul e cu un dumicat in gura sau e la toaleta sau face sex, dar ti-a raspuns crezand ca poate ai cazut cu masina in Dambovita.

   Aceasta intrare cu bocancii in intimitatea cuiva e taaare deranjanta. Lucrurile importante se vorbesc fata in fata. Te intinzi la telefon cu prieteni de peste mari si tari, nu cu cei de la o aruncatura de bat distanta prin Bucuresti. Deci nu mai sunati in disperare si dementa, nu mai cereti detalii daca nu vi se dau, pentru ca nu vi se dau cu un motiv, indiferent care ar fi el. E mai frumos si decent sa lasati un mesaj la care vi se va raspunde. Pentru restul exista Call Filter :D 

   In concluzie, am treijdeani! Imi permit sa nu raspund, chiar daca singurul motiv e ca n-am chef azi. ;)

   

   

Respir soare. Respir dragoste.

   Suna alarma, e sase jumate, ora mea de trezit cand sunt la mare. Imping telefonul, dau snooze cinci minute si imi scufund capul in perna. Prin ochii intredeschisi imi intalnesc privirea cu a lui. Imi spune "buna dimineata" si pentru a mia oara ca sunt maniaca atunci cand vine vorba de plaja. Rade cald si dulce. "Daca nu te dai acum jos din pat iti pierzi ultravioletele, micuto."

   El e treaz de ceva timp, a hranit copila, care azi a fost mult mai matinala decat mine. Nu apuc sa ma dezmeticesc bine, ca in camera navaleste minunea bruneta cu un mot prins sui in varful capului. Imi arata ce i-a facut tati apoi sare in pat peste noi. Are deja trei ani, cum trece timpul.. Imi seamana atat de mult, in aproape toate privintele, asa cum bine prevestea el cu ani in urma. Dar a mostenit gura lui carnoasa si ochii mari cu gene lungi si dese. Ma pupa apasat si ma strange in brate, eu ma topesc si o lipesc de mine. Apoi se repede la el si il musca de nas. "Ai obiceiurile lui mami", ii zice el razand. Ne jucam putin toti trei apoi ne ridicam si iesim pe terasa.

   E frumoasa marea azi, e atat de linistita. Copila noastra fuge pe nisip, face tumbe, cara galetuse cu apa, ne face cu mana. Eu ma cuibaresc in bratele lui, in timp ce o urmarim amandoi cu privirea. Suntem neincetat uimiti de ce am realizat, ca e a noastra. Imi da parul ciufulit intr-o parte si ma saruta. E soare deja, e bine, respir dragoste, privesc la brunetica mea cu ochi de miere si ma umplu de divinitate.

   Suna alarma, e sase jumate, imping telefonul si dau snooze cinci minute. Ma scufund in asternuturi. O mana ma mangaie pe frunte, o voce ma intreaba daca ma trezesc, i-am spus de seara ca am treaba devreme si mi-e ca nu o sa aud alarma. Da tata, ma trezesc.. Ma trezesc sa imi construiesc visurile.

Urata specie de.. barbati..

   In amantlacurile vietii mele am dat si peste.. barbati moldoveni. Nu aruncati cu rosii ca pateaza! :) Trei Doamne si toti trei..

   Primul a fost un arhitect, pe care eu il vedeam atat de frumos si inteligent. S-a dovedit a nu fi nici una nici alta. A fost destul de frumos incat a facut o burta imensa si inceput de chelie si destul de destept incat m-a inselat si eu am aflat. Imi zicea ca eu n-o sa ajung niciodata sa lucrez intr-o firma mare, avea el o problema cu firmele mari, poate din cauza ca lucra intr-un birou inghesuit, nu mai mare decat camera mea. Drumurile ni s-au intersectat o data cand lucram, culmea, intr-o multinationala. Si cat l-am jelit pe arhitect.. pana am zis "sunt proasta n-o sa mai fac". Eh, mdah..

   Altul, un politist nebun de legat. Este clar in top trei ciudati cu care m-am vazut. Aparea si disparea cum batea vantul, iar vantul batea, iarna fiind. M-a scos la restaurant cu o gasca de prieteni ai lui. In fiecare cuplu cate unu insela, ambii le beau, bataile erau rupte din rai. Am invatat multe despre relatii si prostie in seara aia. Luase amicul meu un voucher de pe Groupon si m-a pus sa platim 50%-50%. Cred ca avea radacini nemtesti, desi se declara bucovinean convins si in nici un caz moldovean. Poate stau eu foarte prost cu geografia. Avea un miros ciudat. Casa lui, hainele, el. Intr-o vizita la el am facut curat. Nu rezistam si imi era jena sa ii zic. Poate tragea pe nas, poate era prieten cu Maria-Ioana. N-am mai cercetat. Mi-am plans in pumni de ciuda ca mi-am pierdut o luna si ceva cu nebunul. Sa fie la el la Bot'shani, in Bucovina. Deci aceeasi Marie (Ioana) cu alta palarie..

   Si inca un d-asta, creme de la creme! De meserie corporatist, pe ramura cu (frecat) menta. Parea si se declara atat de indragostit incat l-am lasat sa minta, sa vad cat poate sa se intinda. Era saptamanal in delegatii. De joi pana luni. Sa se fi vazut cu altaaa?? Sa fi avut familie si vreo trei pui de moldovean??? Noooo. Nu creeed! Era mare mister in jurul lui. La film se conversa non-stop pe sms. Cu maicasa, a zis el. Maicasa avea o problema. La 11 noaptea. Si eu as fi avut o problema in locul ei. Dupa faza aia am zis ca nu vreau sa stiu unde poate ajunge. Asa ca l-am pus in pauza de vazut, iesit, "iubit". Definitiv.

   De ce am iesit cu aceste specimene? In apararea mea pot spune ca ma simteam singura si vulnerabila. Treceam prin niste "revelioane" nasoale. Nu cred ca raspundeam pe deplin de faptele mele. Am facut greseli sa invat din ele si basta. Trei mi-au fost de ajuns.

   Si cand imi zicea tata sa trag granita inainte de Buzau am zis ca are fite de capitala. Nu dom'le, are doar dreptate. Ca n-o fi chiar toti o apa si un pamant nu contest. Dar nici incercari n-as mai face. No way Jose! Deci nu va apropiati de mine decat cu buletinul in mana! Al vostru si ale parintilor! :)

Semnele (de buna purtare)

   Cateodata ne purtam amintirile pe corp. Vad cate un semn si imi aduc aminte o intreaga poveste din spatele lui. Si am destule semne care spun povesti..

   O taietura pe un deget de la picior. Zi calda de vara, de vacanta, aveam opt ani si asezam "portile" pentru un meci de fotbal pe celebra statuie din parcul copilariei mele. "Porti" formate fiecare din cate doua pietroaie. Grele. La un moment dat imi scapa una pe picior. M-a durut crunt dar n-am plans, m-am jucat in continuare. Zi calda de vara, de vacanta..

   O gaura in piele pe piciorul drept. Auzisem eu si o prietena ca mamele noastre se epileaza cu ceara. Lumanarile sunt facute din ceara deci ar trebui sa functioneze si astea. Eu mai curajoasa imi aprind instrumentul de tortura, intorc lumanarea cu fundul in sus direct cu flacara spre picior, ceara pica incinsa. Sfarsitul sesiunii de epilat, pantaloni lungi cam o luna jumate, sa nu vada mama ca deja ma preocupa inlaturarea parului de pe corp /schilodirea voluntara. O bucata de piele gaurita. Eh, asta sa fie paguba..

   O urma de dinti pe mana stanga. M-a insemnat purcelusa mea de guineea in timp ce ne jucam. Si Doamne ce ne mai jucam.. Eu o muscam de nas, ea ma rontaia de degete. Atunci m-a prins de mana si nici vorba sa mai dea drumul. Acum imi caut semnul pe pielea bronzata de fiecare data cand mi-e dor de ea..

   Operatia de apendicita. La noua ani, cand m-am trezit insemnata mi se parea oribila si imi doream doar sa treaca, sa se vindece, sa nu se mai vada. Ani de zile m-am gandit daca va trece vreodata, cu o oarece groaza ca n-o sa ma placa un potential viitor iubit. Acum a ramas o dunga alba simpatica, care mi se pare sexy. Si amintiri despre o saptamana in spital in care tata mi-a facut toate poftele, in care m-am jucat cu multi copii, m-am plimbat cu rolele prin Budimex si am mancat tone de biscuiti buni cu crema de cioco..

   O taietura pe genunchiul stang. S-a repezit la mine in brate o copila tare draga, incaltata cu niste sandale cu catarame criminale. Am simtit cand mi s-a infipt metalul in piele si cum m-a taiat. Cand a vazut sange cea mica a inceput sa planga si sa ma roage sa o iert. M-a busit si pe mine plansul de durere insuportabila. Apoi ne-am jucat amandoua mult si frumos, ca doua copile, desi ne desparteau cam 22 de ani. Am uitat niste momente bune de durere, de faptul ca eram infectata si umflata, undeva la tara departe de lumea civilizata, unde nimeni nu avea betadina, rivanol sau apa oxigenata. Mi-au zis sa imi dau cu ceva de par. Ca tot apa oxigenata e.. Funny people.. 

   O arsura mare si cam urata pe mana dreapta. L-am ferit pe tata sa nu il ating cu o tigaie incinsa si mi-am lipit-o de mana. Mai bine eu decat el..

   Multe semne in genunchi de la cazaturi, unele asezate peste altele, multe care au devenit unul singur. De la joaca din copilarie sau de la putinele dati cand am purtat tocuri ametitoare fortata de imprejurari, la niste cumetrii /nunti, alea de ma sperie pe mine, cu manele si tot tacamul..

   Multe semne pe degetele de la maini. Pentru ca mainile mele cunosc munca. Si munca le cunoaste pe ele, iar asta mai presupune si mici accidente..

   Un tatuaj pe incheietura mainii stangi. Mi l-am dorit timp de 13 ani. L-am facut pe 16 decembrie 2011. Semn tibetan. RA. Putere.

   Si mai am un semn pe inima. Nu-i stiu forma si localizarea exacta desi am vrut de multe ori sa imi smulg inima din piept sa ma uit la ea si s-o cert. Stiu doar ca semnul e acolo. E amprenta ta si spune o poveste lunga si incalcita. Semne.. de buna purtare..

   

It's been a while.. la piscina.

   Azi, zi frumoasa la piscina. In afara de plaja si balaceala, locul asta e perfect pentru a analiza relatiile dintre oameni. In afara de fete care vin singure sau cu prietenele pentru prajit pe toate partile, sunt si cupluri. Si imi place sa le observ.

   Apar un tip si o tipa. La prima vedere foarte portiviti. Inalti, atinsi de soare, se tin de mana. Se aseaza destul de aproape de mine. Se intind la plaja, el o naclaieste in ulei pe spate si fund si incepe sa o maseze. Hmm.. preludiu? Nu. In timp ce ea sta cu fata in jos, el se uita la cateva fete, vede o siliconata si ii face cu ochiul. Siliconata se hlizeste. Si baiatul se tot uita, la una la alta. In momentul in care fata de langa el se intoarce cu fata are ochi numai pentru ea. Il aud: "da iubita mea.. ai nevoie de ceva? vrei in apa? te iubesc." bla bla. Mda..

   Un alt cuplu intr-o alta zi. El uratel, ea frumoasa, frumoasa rau. Am zis ca sunt frati ceva, nu imi imaginam sa fie impreuna. Din gesturi imi dau seama ca de fapt sunt. Cat timp am stat si am aruncat cate un ochi la ei, el se uita numai la ea. Nu facea lucruri gretos -siropoase. Intrau in piscina, o strangea in brate, nu stiu ce ii soptea, dar ea radea, radea frumos.

   Cireasa de pe tort aka bomboana de pe coliva merge la un cuplu de vorbareti. Mai mult el. Ea cu ochelari mari pe nas, coada de cal, fata de cal. El simpatic. Misto pe alocuri. O intreba intruna daca sta comod. Daca ii e prea cald sau prea frig. Daca vrea masaj la degetul mic. Donsoara se stramba, facea grimase, se mai auzea cate un "hi-hi". Daca e prea cald sau prea frig :| stati acasa. Daca nu stai comod vino cu patul tau cu saltea ortopedica. O fi el un pampalau? Sau atat de indragostit incat nu suporta sa o deranjeze vantul pe aleasa lui? O fi ea vreo zeita in pat /sezlong?

   Potriviri? Nepotriviri? Sau doar o alta zi cu soare?

Apa plata si cupa de sampanie

   Am fost atat de singura in ultimul timp incat parca e din nou Craciun sau Revelion. Astea recente care abia am asteptat sa treaca. Oamenii se pierd in relatiile lor, in problemele lor, mici sau mari, incat nu mai au timp si de "revelioanele" mele triste. Dar e ok. Singuratatea mi-a facut si un bine. Cred ca abia atunci cand reusesti sa traiesti singur si sa nu disperi tu cu tine poti sa traiesti si cu cineva. Sa traiesti fericit mult si bine.

   Am ras.. si am plans pe un umar care nu e fizic aici. O femeie cu problemele ei. O fata draga, o prietena cu vorbe bune si totusi atat de reale, care nu mi-a zis nici ca problemele mele nu sunt importante, nici ca o sa treaca. Doar m-a ascultat si ma asculta dintr-un loc cald de pe partea cealalta a lumii. Pentru mine a fost un balsam pentru suflet si ne-a infipt si mai bine in pamant radacinile unei prietenii cu aroma de Dunhill alb.

   Ies, ma plimb prin parcul asta mic, conduc. Nu-mi zice nimeni ca e deranjat de fum, ca muzica nu e buna, ca nu m-am machiat sau ca sunt prea slaba si am blugii prea largi. Nu merge nimeni cu trei pasi inaintea mea.

  Ar fi nevoie de un barbat cu rabdare infinita, cu mult timp de stat la povesti si de dat in leagane ca sa schimbe lucrurile si singuratatile. Cu multe pachete de Zewa si bunatate si sinceritate. De multe si nenumarate dovezi. Dovezi de TOT. Daca si cand si cum si unde nu conteaza acum.

   Aud vibratiile telefonului. Alt apel de genul "ei, fii tare, tu oricum esti tare, o sa treaca". Ei bine acum nu sunt nicicum, nu mi se potriveste nici-o eticheta. Si vorbele de genul asta nu doar ca nu ma ajuta ci ma si enerveaza. E ceva cam asa: "ai racit? ia un algo, trece." Mda.. stiu si eu sa iau un algo fara sa mi se spuna. Stiu ca trece. Dar daca trece cu tine pe coclauri de data asta, o sa treaca la fel si data viitoare. Si cand o sa treaca chiar nu mai am nevoie de sfaturi si prezente.

   Ma scufund in asternuturile mele moi, mirosind a proaspat si a vara. Mai iau cateva guri de apa din cupa de sampanie de pe comoda. Si o gura de Twix. Nu ma satur de lucrurile bune. Si abia astept sa inot pe sub apa.. e una dintre senzatiile supreme.

   Sa fie vara deci! Ca de Craciun si Revelion tot am avut parte si sunt satula..