Firul rosu

   "Wash away my sorrows..kiss away my tears.."

   Nu poti sa faci aceleasi lucruri din nou si din nou si sa te astepti la rezultate diferite. Probabil asta e motivul pentru care ma invart in cerc. Un cerc din care nu stiu sa ies. Sunt sigura ca in mine stau toate resursele, numai ca nu le gasesc momentan. Nu stiu ce sa fac. M-am descurcat in situatii foarte grele, in care nu vedeam nici-o iesire si totusi ea s-a aratat cumva si m-a scos la lumina.

   Sa astept acelasi lucru si acum? Sa astept sa mi se arate calea prin care sa rup cercul? Sa ma chinui sa il rup eu si sa il transform intr-un fir? Viata este un fir rosu de matase, care se innoada si se deznoada, nu un cerc in care sa te invarti fara nici-o iesire. Pana si viata insasi are o iesire, deci si eu trebuie sa am.

  Am nevoie acum mai mult ca niciodata sa cred. In miracole, in bunatate si in prietenie. Sa cred ca dragostea exista. Mi-e dor de zile calde, de zile cu speranta. De zile linistite si de perne moi, de tine langa mine, de bratele tale protectoare. Si cum nu esti aici va trebui sa gasesc singura iesirea.

   Iti jur ca atunci cand o voi gasi nu voi mai astepta niciodata sa imi arate altcineva vreo cale. Pentru ca singura cale este in mine.

Where do broken hearts go?

   Cat de ranita poate sa fie o inima?
   Cat poate un suflet sa indure pana spune stop si tace?
   Cata incredere mai poti avea in oameni cand atatia te-au dezamagit?

   Nu stiu daca mai exista iubire sau nu, pentru ca ma regasesc pe mine cateodata neavand sentimente. Inerta. M-am incapatanat sa cred ca exista cu toata fiinta mea, dupa fiecare esec sau lovitura, ca soarele rasare, ca fericirea ma va invalui din nou. Si a fost asa, dar a fost doar o iluzie. Fericirea nu este o stare permanenta, daca ar fi asa nu ne-am mai da seama de existenta ei.

    Fericirea este zambetul din coltul gurii, cand te trezesti si stii ca cineva simte ce simti si tu, chiar daca nu se afla langa tine, in patul din care te-ai ridicat, in aceeasi casa, in acelasi oras sau in acelasi fus orar. Fericirea e tresaltarea inimii la lucrurile simple. Fericirea e atat de simpla incat multi nu o recunosc atunci cand ii imbratiseaza pentru ca sunt obisnuiti sa obtina totul cu greu.

    Am fost foarte fericita in unele momente. Si daca ar fi depins de mine nu le-as fi lasat sa plece, pentru ca stiu sa le apreciez. Ca sa fii fericit nu trebuie sa iti fie teama ca vei fi si nefericit vreodata. Inca o data.. Eu nu stiu daca voi mai recunoaste sentimente. S-au dus intr-o ploaie de lacrimi cazauta din ochii mei decolorati de vreme si durere. Nu imi e teama ca voi mai fi fericita, nici ca voi fi nefericita mereu. Imi e teama ca nu mai simt nimic. Pentru ca inima probabil are o limita, sufletul tace si increderea nu mai exista..

Nunta

    Am vorbit in ultimele zile despre nunti. Un cuplu se casatoreste. Ii ascultam pe amandoi vorbind, despre locatie, despre nasi si obiceiuri. Viitoarea mireasa a spus la un moment dat ca "nunta nu o faci pentru tine, ci pentru invitati". Am vrut sa argumentez de ce mi se pare o mare greseala, dar cum nu suntem prieteni apropiati nu m-am bagat. I-am lasat pe ceilalti care erau deja casatoriti sa dea sfaturi si sa povesteasca de propriile nunti, ce i-a nemultumit, ce le-a placut. Am fost uimita si nu prea sa descopar ca oamenii nu se simt bine la propriile nunti, coplesiti de obsesia ca totul sa fie perfect. Pentru ceilalti.

   Ieri vorbeam cu o foarte buna prietena si prietenul ei. Despre cum si-ar dori sa fie o posibila nunta a lor. Si despre nunta la care tocmai fusesera. Nu vroiam ca ei se fie de acord cu mine. In niciun caz. Dar asteptarile lor nu mi se par realiste.

   Poate nici ale mele nu sunt. Nici nu m-a cerut cineva de sotie inca. Nici nu stiu daca as accepta in caz ca m-ar cere. Si nici daca mi-as dori sa fiu "nevasta". 

   Dar stiu ce inseamna pentru mine NUNTA. Nunta se face pentru mireasa. In primul rand. Altfel de ce e ea in centrul atentiei? Sau as putea spune ca nunta se face pentru miri. Si dintre ei doi tot mireasa straluceste. Deci nunta as face-o pe placul meu si al alesului inimii. Dar in primul rand pe placul meu. As face "wedding list" la un magazin mare, sau de ce nu la un mall. Lista pe care as pune de la costume de baie pana la frigidere si whatever. Ca sa-si permita fiecare sa imi/ ne faca un cadou si pentru ca lucrul respectiv sa fie folositor, indiferent de valoarea lui. Si anonim de preferat. Darul mi se pare o prostie. Ai bani sa faci nunta, o faci. Nu stai sa te gandesti cat scoti. Nu ai bani de nunta te duci frumusel la biserica cu un cuplu de nasi. Dai un suc. The end. Dar nu astepti bani.

  Locatia si tot ce tine de arnjament tine de gustul fiecaruia. Eu as merge pe lucruri simple. Pentru ca simplitatea e cea mai frumoasa si naturala. As lasa dress code-ul la alegerea fiecaruia. M-as bucura enorm sa vad o prietena in blugi care se simte excelent, decat incorsetata intr-o rochie pe care nici nu prea si-o permitea. Legat de muzica.. NU as accepta sa aud vreo hora, sarba, manea. Nu m-as casatori daca ar tine mirele mortis sa se rupa in figuri pe asemenea muzica. Probabil de asta nu ma cere nimeni :))

   Si partea cea mai grava. Aia cu traditiile. Cu rupt de turta, cu basma, cu nasii ridicati in slavi, cu gaina, cu bradul, cu imbracatul miresei. Si mai sunt multe dar ma ingrozesc prea rau sa le insir. Le consider ancestrale, hidoase, pompoase. Raman doar rochia, buchetul, jarteaua, "something old, something new, something borrowed, something blue", tata conducandu-ma la altar si furatul miresei. Care nu va dura mai mult de jumatate de ora. Si care imi va arata cat valorez pentru cel alaturi de care imi voi petrece restul vietii..

Dragostea imperfect-perfecta

   Sunt cateva reguli, nu spun general valabile, desi am vazut ca se aplica in majoritatea relatiilor fericite si mereu constructive. Reguli simple care fac diferenta. Reguli.. veti spune.. Nu in adevaratul sens al cuvantului. Ci doar niste pasi simpli spre o relatie mai buna zi dupa zi. Ce am descoperit eu? Well.. :)

• Lasa-i libertate celuilalt. Daca observi ca abuzeaza de lucrul asta, ca o intelege gresit, poti discuta, sau poti merge mai departe fara el(ea). Libertatea intr-o relatie e foarte importanta si e un lucru de apreciat. De aici deriva si increderea care se contruieste in timp. O seara cu fetele sau o seara cu baietii sunt de folos pentru a aprecia ca te intorci la persoana iubita. A controla fiecare miscare, telefoane, emailuri.. e doar o pierdere de timp. Fiecare este liber prin definitie, chiar si in cazul unei casnicii. Diferenta e data de faptul ca ai libertatea sa faci orice doresti, insa nu iti doresti decat sa fii TU si sa fii cu persoana draga.
• Ai incredere. Indiferent de cate ori ti-a fost inselata in trecut, ai incredre in persoana de langa tine pana la proba contrarie. Nu se poate construi nimic pe neincredere.
• Fii deschis(a) la lucruri noi. Accepta pasiunile celuilalt in viata ta. Vei fi surprins(a) sa descoperi ca iti plac si tie unele lucruri pe care celalalt le face. Puteti descoperi astfel pasiuni comune, lucruri care va pot imbogati viata.
• Fii sincer(a). Mereu. Raspunde sincer la intrebari, daca ti se pun. Fii sincer(a) legat de ceea ce simti, de ceea ce iti doresti, legat de asteptarile pe care le ai. Acorda-i celuilalt posibilitatea de a sti la ce se "inhama". Atunci cand te indragostesti, dupa o clipa, dupa o saptamana, dupa o luna, spune fara ezitare. Dragostea e cel mai inaltator sentiment.
• Apropierea. Fizica si sufleteasca. Micile surprize. Lucruri care demonstreaza ca te gandesti la celalalt. Sunt lucruri mici si simple, din suflet, care intaresc o relatie.
• Renunta sa compari ceea ce ai cu orice relatie trecuta. Din start ratezi o sansa la ceva frumos si autentic. Nu juca la dublu, nu alerga dupa doi iepuri. Nu vei prinde niciunul. Garantat. Minciuna are cele mai scurte picioare.

   Si cel mai important.. cand te simti fericit(a) cu cineva, cand te simti TU, cand nu joci roluri, nici nu te prefaci, cand te simti ocrotit(a), cand zambesti si cand razi, cand mergi pe strada de mana cu cineva, mandru(a) ca e langa tine.. ei bine s-ar putea sa fi gasit persoana cea mai potrivita pentru tine.

    Sa traim dragoste. :)

Dureri si alte indragosteli

   Singuratatea doare. Dar la fel de rau doare si atunci cand esti cu o persoana nepotrivita. Am trait ambele ipostaze. A fost alegerea mea sa stau intr-o relatie care nu ma (mai) implinea. E foarte greu sa te uiti la omul de langa tine si sa vezi un strain. Alaturi de care nu mai ai nimic in comun. E greu de inteles si de digerat aceasta degradare a unei relatii. Sunt momente inaltatoare, sunt gesturi care fac cat o mie de cuvinte, sunt priviri arzatoare. Apoi nu mai e nimic. E doar o amintire a ceea ce a fost, pe care o proiectam in prezent. Si de cele mai multe ori o facem de teama singuratatii.

   Nu mi-e teama de durere. O cunosc, o inteleg si ne-am imprietenit. Mi-e teama de singuratatea in doi. Mi-e teama de momentul in care sentimentele se evapora si nu am ce sa fac sa le opresc. Si nici celalat nu are ce face. Pentru ca nu ma poti pierde decat o singura data. Prima data. Daca mai stau.. oricat timp ar mai fi, sunt doar o umbra a ceea ce am fost, un robot, un loc gol. Pe care nu il mai poti umple cu mine, nici cu tine, oricat te-ai stradui.

  Mi-e teama de singuratate. Mi-e teama de visurile pe care le pierd din cauza asta. Sunt putine, dar sunt importante. Insa mi-ar fi mai teama sa mai stau vreodata goala in fata cuiva. Si sa mai simt ca locul meu nu mai e acolo. Ca nu mai e nimic de facut, nimic de iertat. Mi-e teama sa mai aud ca iubirea nu e mistuitoare si completa. Sa simt ca intre noi mai este si altcineva sau altceva, oricine sau orice. Sa nu fiu eu totul, de ajuns mereu, indiferent de probleme sau bucurii. Sa ma priveasca cineva altfel decat cu sufletul. 

  Momentan ma scufund in niste sentimente care nu ma caracterizeaza. Dar fata de singuratatea in doi, acum am sentimente..

EU

   Ce inseamna sa fii normal? Sa fii anormal? Tipic sau atipic? Mult timp nu mi-am gasit locul, pana cand nu mi-am dat cu adevarat sansa sa fiu EU. Sa nu tin cont de judecati asternute aiurea, sa nu ma mai gandesc cine ma place daca sunt intr-un fel sau altul. Sa nu imi fac griji pentru un rid, o cicatrice, o lacrima sau un ras molipsitor.

   Nu ma vei vedea pe tocuri. Nu vreau sa par nici mai inalta decat sunt, nici sa imi evidentiez muschii gambei. Eu stiu ca sunt acolo si tu ii simti cand ma atingi. Nu ma vei vedea imbracata altfel decat asa cum ma simt comod si bine. Indiferent de situatie, de context. Nu vei vedea inele pe degetele mele. Prefer multe bratari. Sunt simboluri ale aceluiasi infinit pe care il port in suflet daca ma starnesti. Nu ma vei vedea machiata. Pentru ca nu am ce sa ascund. Si daca as avea, de mine nu pot ascunde nimic. Iar de tine nu imi voi dori sa ascund.

   Ma gasesti pe plaja. Eu voi fi cea cu fundul plin de nisip, facand castele. Voi fi cea cu buzele arse de soare si de sarutari. Voi fi cea din apa, cu parul desprins, cu valurile atingandu-mi pielea. Voi fi un zambet toata cand ma vei privi. 

   Voi trage cu pofta dintr-o tigara. Ca sa iti starnesc tie poftele. Atunci vei observa ca unghiile mele sunt perfecte fara oja, fara artificii. Ca mainile mele mangaie mai cu foc decat oricare altele. Ca palmele imi ard. Imi vei observa firul rosu de pe incheietura mainii.. si tatuajul.. si vei sti toate povestile din spatele lor. Vei sti toate povestile mele fara sa ti le fi povestit. 

    Nu voi sta scortoasa in spatele unui birou. Voi fi independenta si libera. Dar ma voi baza pe tine, pe siguranta pe care mi-o oferi. Pentru ca esti si vei fi barbatul meu. Fara petreceri plictisitoare si cununii pamantene. 

    Voi rade si voi plange, sincer si autentic. Voi fi suparata, voi fi vesela. Am sa fiu cea pe care vrei sa o vezi inainte de a adormi. Si prima pe care o vei vedea cand te trezesti. Voi fi eu in orice ipostaza ma vei intalni si ma vei vedea. Si tu vei fi TU. Pentru ca pentru prima data nu vei mai juca un joc cu reguli. Va fi doar un dans in care nu conduce niciunul dintre noi. Va fi o inlantuire perfecta.

No turning back

    A inceput 2014. Nu am avut nici-o asteptare in noaptea dintre ani. Am incetat sa mai am asteptari. Ca am fost dezamagita, e partea a doua. Stiam ca dezamagirea vine din asteptari. La mine nu stiu de unde a venit. M-am plimbat pe strazi aproape goale. Cu urme ale luminilor care fusesera aprinse. Cateodata mi-e greu sa imi mai aud gandurile. Asa ca am ascultat muzica. Muzica de vara. Mi-am pus totusi o dorinta la ora 12. E singurul lucru care sper sa se implineasca anul asta si singurul de care am nevoie.

    M-am intors intr-o casa pustie. Unde am vazut un film care m-ar fi facut sa plang daca nu mi-as fi impus ca pe 1 ianuarie nu voi plange. Un film in care tot ce vreau eu sa traiesc exista. 

   Mi-am facut "lista de dorinte" in minte deja. Si am scris-o intr-o postare anterioara. Ceea ce tine de mine stiu ca se va implini. Ceea ce tine de Univers.. poate va veni spre mine intr-un final. 

   Am iertat mai multe lucruri in noaptea trecuta. Pentru a nu le mai lua cu mine. Sper sa ramana pentru totdeauna in trecut. Mi-am adus aminte cu mult drag de altele importante. In singuratatea mintii si a sufletului am ocazia sa reflectez. 

   Astept ora 12. Sfarsitul primei zile din an. Pentru a putea sa ma descarc. Pentru a lasa lacrimi sa curga, tristeti sa plece, oameni sa se imparstie, lumini sa se stinga.

    Apoi, am nevoie doar de un strop de rimel pe gene pentru a cuceri lumea..