Suntem cei mai buni la datul cu parerea. Da, inclusiv eu. Dar eu incerc sa ma tratez. Mi-am dat seama cat de mult gresesc, cand am dat cu pareri tampite spre prietena mea, care nu avea nevoie de ele, iar eu nu eram deloc in masura sa vorbesc.
Eu aud pareri de zeci de ani. Intotdeauna e cineva care stie mai bine cum ar trebui sa imi traiesc viata si de ce, cum ar trebui sa ma imbrac, de ce nu am noroc in dragoste, de ce inca sufar de panici. De ce murim, daca nu tinem gura bine inchisa? Si de ce ranim intentionat? Si de ce e simplu sa vorbesti doar cand tu esti fix in opusul situatiei?
Si mie mi-e foarte simplu ca iti spun ca esti un dobitoc, pentru ca futi cutia ca nu-ti intra masina in viteza decat dupa zece incercari. Pentru ca eu conduc de aproape 15 ani, zilnic, iar neintrat in viteza patesc poate o data pe an, cand sunt cu ochii dupa vreun tip misto de ma lesinez cu schimbatorul in mana.
Mi-e simplu sa iti spun ca un atac de panica trece intotdeauna, chiar daca tu ai vrea sa-mi dai un pumn in fata, pentru ca te sufoci atunci, atat de tare ca nici nu vrei sa ma vezi, iar sa mai auzi ceva, exclus. Si mi-e greu sa-mi spun asta mie, cand ma sufoc..
Mi-e simplu sa iti zic ca ar trebui sa slabesti si ca e usor, cand eu am de peste patru ani aceeasi greutate ideala. Mi-e simplu sa iti vorbesc cu burta plina, chiar daca tie ti-e foame, ca ai dat ultimii bani pe ghiozdanul copilului si pana la salariu, ai regim de paine cu cartofi.
Mi-ar fi simplu sa iti zic ce perioada minunata e iarna, daca as sta in Tenerife sau in Florida, cand tu nu mai stii cate straturi de haine sa-ti pui si racletezi la geamuri inghetate pana iti da sangele.
Mi-ar fi tare usor, cred, sa iti zic ca ar trebui sa te relaxezi intr-o vacanta, daca as avea un iubi-sot-amant bogat sau as invarti banii cu lopata, ca asa mi-a fost mie norocul. Mi-ar fi tare simplu sa iti desenez o viata de vis.
Mi-ar fi simplu sa iti spun cum sa iti cresti copiii, ca sa fie mai cuminti, mai destepti, mai buni. Asta cand ai mei ar fi deja la varsta la care nu isi mai aleg rochii cu Elsa, ci masini ecologice, sa nu mai polueze planeta.
Dar nu as fi o vaca incaltata daca as face asta? Si nu sunt, cand imi mai scapa si o fac?
Nu e mult mai corect, sa vorbim strict ce am trait, cuiva care traieste acelasi lucru, asa ca noi acum nu stiu cati ani, cand nu aveam pe nimeni sa ne spuna o vorba buna si chiar vrem sa facem un bine, dar nu bine cu forta, ci bine din ala.. bine? Ador oamenii care imi vorbesc despre experintele lor similare, ca sa imi dea speranta. Ii ador la fel de mult cum ii urasc pe aia care imi vorbesc de pe trepte diferite, despre chestii de care nu au habar.
Oare suntem pur si simplu rai, ori nu ne dam seama, decat prea tarziu sau niciodata, ori suntem dobitoci cu diploma?
Sursa foto: www.pinterest.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu