Ultima zi de 2+1 gratis la Sephora, am vazut pe net abia azi. Yum, caut bine prin site, ma gandesc cam ce as lua. Plus ca saptamana asta e ziua unei prietene, deci sa caut si cadou. M-am sucit toata ziua, sa ies, sa nu ies, eram cam panicata, cam lesinata, cam intoarsa. M-am decis sa plec atunci cand mi-am dat seama ca imi trebuie un elastic de par, unul la fel cum luasem, pentru ca era ratacit si eu cautam asa de mult timp, dintr-o masina in care slabe sanse sa ma mai urc vreodata.
Deci, elastic de par, Sephora, cadou. Si plec. Pe drum simt cum ma umezesc in scaun. Nu, nu vazusem niciun tip zzzuuuperrr misto (si single). Era panica. Pentru ca ma duc in mall? Pentru ca ma duc singura in mall? Pentru ca mall-ul e aglomerat? Pentru ca intr-un mall aglomerat nu te baga nimeni in seama, daca te imprastii? Pentru ca intr-un mall aglomerat, daca te imparastii, ramai si fara geanta? Deci, panica.
Cum am dat sa intru in parcare. m-am gandit ca daca nu gasesc loc aproape de intrare ma intorc. N-am gasit loc ( :))))) ), nici nu m-am intors. Cautat loc, gasit loc, departe. Coborat, apasat telecomanda. Sa intru, sa nu intru? Intru in pizda ma-sii!!! Prima oprire farmacie. Fix cand sa cer ce aveam nevoie, aia din fata mea se trezeste, ca la scoala, sa puna o intrebare care tine casa blocata inca 5 minute. Ma scurg, imi trec toate gandurile buluc prin cap. Daca mor aici, as vrea sa ii ramana Verei toate acareturile mele, mici, mari, valorase sau ne. Vreau sa il lase si pe B. sa isi aleaga cateva lucruri, sa ii aminteasca de mine. Dar nu facui testament! Cine stie exact ce vreau eu? Off, nu-i bine.. "Cu ce va pot ajuta?" Hait. Pentru ce intrasem? Cumpar, platesc, ma duc spre magazinul cu chestii si elastice. Nu mai tine, o sun pe prietena mea, care nu raspunde. Ma suna inapoi, eram deja in magazin. Si vorbim si vorbim, cat caut forfecute, pile, elastice, probez rujuri, ma plimb intre 2 etaje, printre oameni care nu au invatat ca pe scara rulanta se sta asa incat sa ii permiti si unuia mai grabit sa treaca. Sau uneia panicate.
Sephora a fost cam fail, pentru ca nuantele erau oribile si nu tineau cum trebuie. Am vrut sa iau ceva pentru mine si ceva pentru sarbatorita, dar nop, traznai. Asa ca bete de bambus, perie pt sprancene, puf de dus si la casa. "Aveti card de fidelitate? Nu. Vreti sa va facem? Depinde cat dureaza. Putin. Bun, atunci vreau." Alte 3 minute, in care eram pe telefon, imi faceam testamentul in minte, aia ma intreba numar de telefon, eu incepusem sa-l dictez pe al lui tata si prietena mea incerca sa ma linisteasca pe fir. Cadou n-am luat, in alta zi.
Si plec spre parcare si parca atunci am inceput sa respir. Ii spun prietenei mele ca ma duc la masina si ca sunt ok. Am inceput sa caut prin pungi sa vad ce am luat. Apoi pe internet banking, sa vad daca nu cumva m-au tras in piept, ca nu ma uitasem la suma cand am tastat pin. Hai ma ca sunt bine! Sunt bine, wtf! Dau play la muzica, scaunul incepuse sa se usuce. Imi aprind un Kentswitchlung. Plec si ma minunez ca am reusit. De fapt ca minunez ce fraiera sunt, ca am ajuns sa ma minunez de normalitate. Ma contopesc cu asfaltul, masina toarce, eu respir deja mult mai bine, toate semafoarele pe verde, ca in filme.
Daca v-ati gandit vreo secunda ca anxietatea e simpla.. (aici e o pauza in care eu rad vreo 10 minute). Daca v-ati gandit vreo secunda ca anxietatea e complicata, ei bine, pe mine m-a facut azi cu un elastic nou, fara trecut dar cu viitor promitator si mi-a aratat ca in timp ce nu pot controla nimic, de fapt controlez tot ce tine de mine.
Sursa foto: www.dumpaday.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu