sâmbătă, 18 octombrie 2014

Now you see me

   Cum se face ca ajungi sa simti viata cel mai bine, tocmai atunci cand treci prin perioade cand simti ca viata se scurge din tine? E nevoie de un impuls. Un sut in fund care sa te doara pana in moalele capului. Ca sa poti sa apreciezi, sa visezi, sa deschizi ochii spre fericire. Ce a fost nu se mai intoarce, ramane poate in ganduri si suflet, ca sa aline sau sa bantuie. Dar ramane in trecut. Conteaza ce e acum si tot ce va veni. Conteaza si oamenii care, de buna voie si absolut dezinteresat, vor sa fie alaturi de tine. Cei care te vor alaturi de ei. Pentru ca vad toate minunile care sunt in tine. Si vor sa le imparta cu tine pe ale lor.
   Timpul trece oricum, indiferent langa cine stai, indiferent cat iti e de frica. Vrei sa fii langa oamenii de care te inconjori acum si sa ai aceleasi temeri si peste douazeci de ani? Dar peste patruzeci?
   Cand m-a lovit (inca) un atac de panica in masina, in aglomeratie, primul impuls a fost sa fug, logic. Am vrut sa fug de tot, sa nu mai stiu, sa nu mai simt. Sa nu mai simt ca mor. Am spus stop, intr-o fractiune de secunda. De fapt vreau sa stiu, vreau sa simt tot. Si n-am sa mor paralizata de frica la un semafor aglomerat, pe strada de langa casa mea. Am sa mor la "osutadouajdeani" in drum spre luna, lovita cu piciorul in dinti de stra-stra-nepotul meu. Sau inotand cu barbatul meu in Atlantic dupa o partida de dragoste nebuna, tot la "osutadouajdeani", pentru ca am incercat sa imi dobor recordul la tinut respiratia. Sau sus pe platou la Babele, de indigestie de la o saorma cu de toate, ca o baba ce nu voi fi niciodata.
   Sunt mai tanara acum decat am fost vreodata. Si pe zi ce trece tot mai puternica. Rog panicile sa ma loveasca, la invit sa imi arate ce pot. Doar ca sa pot eu mai mult. Pentru ca stiu ca n-am cum sa pierd, ci ies din fiecare incercare mai sus, mai completa. E totul mai cu sens, mai plin, mai bun, mai cu drag primit. Nu am cuvinte sa ma bucur. Am doar zambete sa ofer. Mie si tuturor. Si mai am ani multi de trait deplin, care sa ii compenseze pe cei in care am trait pe jumate sau pe sfert. I just love my life..   






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu