Oamenii prea inteligenti, care cunosc prea multe lucruri, care gandesc prea mult, vor avea mereu de suferit. Indiferent despre ce este vorba. Cand ai arma cunoasterii, ea se poate intorce atat de usor impotriva ta. Anticipezi ce se va intampla intr-o situatie sau alta. Asta poate sa fie benefic, pentru ca te poti lasa dulce prada placerilor si bucuriilor, sau din contra, asteptarea problemelor te poate chinui mai mult ca problemele atunci cand apar.
Nu stiu daca mi-am dorit sau nu atatea simtiri. Atatea cunoasteri si recunoasteri. Atata intuitie. Nu stiu nici cum as trai fara ele. Pentru ca asa m-am obisnuit de foarte mult timp. Pentru ca setea de cunoastere mi-a fost intai indusa din familie, apoi n-a mai putut fi stavilita de nimeni si nimic. Ma sperie cum reusesc sa anticipez momente. Ma sperie cum simt clipe inainte sa se fi intamplat. Pentru ca atat de bine cunosc jocurile vietii incat exceptia poate exista, dar e una la un milion.
Sa fi gasit exceptia si sa nu o mai pot recunoaste? Mi-am ascutit simturile in toate felurile posibile. M-am ascuns de ceea ce simt si de ceea ce stiu, vazand ca stiu si simt prea multe lucruri.
Singurele momente pe care nu le-am anticipat au fost cele mai fericite. Nu credeam ca mi se pot intampla mie. Dar momentele alea au tinut doar de mine, independent de alta persoana. Am depasit temeri mari, am depasit dureri de necuprins in cuvinte. Nu mai dau doi bani pe ce crede "lumea binevoitoare". Eu stiu ce am facut. Poate nu voi revolutiona niciodata lumea, desi iau si asta in calcul :).. Dar am revolutionat lumea mea intr-un fel in care stiu, mai presus de orice, ca nimeni altcineva nu ar fi fost in stare sa o faca.
Si totusi.. mi-e dor de tine..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu