Neintelegeri

   Nu te inteleg. Iti pui capul pe perna si respiri usor in timp ce eu as vrea sa ne certam, apoi sa ne impacam nebuneste. Mananci cartofi prajiti cu paine. Asculti imul Champions League tare de tot, desi voi nu prea ajungeti pe acolo. Te enervezi din lucruri care mie mi se par stupide, te aprinzi si clocotesti, apoi iti trece, ca o ploaie de vara. Joci fotbal desi te doare genunchiul si sunt treizeci de grade la zece seara. Nu iti place sa te trezesti la prima ora, orice ar fi. Nu ma prezinti cand apare cineva nou in grupul de prieteni, apoi zici ceva de genul: "sotia mea e cea mai tare". Si eu ma simt amanta :D 

   Si cate nu inteleg la tine, dragul meu. La inceput ma luptam, sa stiu tot, sa cunosc toate reactiile, sa inteleg tot. Pana te-am absorbit, ca pe un univers minunat ce esti si nu m-am mai intrebat nimic. De ce as face-o? Diferentele dintre noi, clare si multe, n-au cum sa ne dezbine. Ca ne iubim. Ce daca eu nu pricep de ce vrei sa mergi numai in stanga mea? Sau de ce schimbi tu vitezele desi sunt capabila si singura. Asa vrei tu? Bine fie. Cui ii pasa de ce? Noi sa fim sanatosi. Si fericiti. Si diferiti.

As good as it gets

   Whenever you think this is as good as it gets, you wind up realizing it can get so much better. When things, people or simply life brings you down, it's in human nature to question. And all of the sudden, out of nowhere, your life changes, in a way that's even better than winning the lottery. What happens next?

   Most of the times, you screw up. Because you don't believe you're worth it. Or because it seems too good to be true. You might be right in a way, afraid to take chances, afraid to change the comfort of your life so far. I'm not the gambling type. Not when it comes to my life. But sometimes, few times but still, I go all in.

   The most wonderful times of my life happened when I did just that. It doesn't necessarily mean that the outcome was great, nor that I was guaranteed a happily ever after. It was just a time that made me grow, that drove me towards goals I didn't think were achievable. 

   Of course I think about those times, of course I wish some things wouldn't have ever ended, yeah there are nights when I dream of you and me in that "we'll always have Paris" way. But then again I know and will always know this: what I have now, who I am now, who I am with now, this isn't for sure, not by far, as good as it gets..

    

Titanic.. and true..

   Unele femei, foarte putine ce-i drept, isi gasesc jumatatea, sufletul pereche, "that once in a lifetime", din prima. Sau maxim din a doua. Altele nu au noroc, nu deschid ochii, nu se apreciaza pe ele indeajuns incat sa nu inghita mizerii, deci saruta (foarte) multi broscoi pana sa il cunoasca pe EL. Primesc intre timp etichete. Ca schimba barbatii ca pe sosete, ca sunt curve, ca sunt femei usoare, fara sa stie cineva cu adevarat ce se ascunde in spate, in spatele ala unde plangi si doare.

   Barbatii (cu b mic) isi doresc langa ei "femei-maicute", executante ale ordinelor si dorintelor lor. Si se aleg de multe ori cu fetiscane cu trecut mult mai patat decat al celor pe care le socotesc curve nestatornice. Apoi, inevitabil, se dau cu capul de pereti, isi plang in pumni si ce naiba mai fac ei. Prea tarziu si degeaba.

   Lucrurile astea nu sunt general valabile. Exista si (foarte) putine femei de pastrat si iubit. Si exista si (foarte) putini barbati la fel.

   Un individ spunea ca el ca barbat are voie cu mai multe. Ca poate iubi doua femei odata. Ca fiecare din ele trebuie sa-l astepte cuminte. Dar ele n-au voie. Sa traiasca. Sa iubeasca. Nu. Niciodata. Trebuie sa fie supuse, sa ierte, sa taca, sa nu ii perturbe lui gandurile.. Say what??? 

   Trecutul te transforma in ceea ce esti azi. Daca incepi sa ti-l modifici ca sa dea bine, n-o sa mai fii tu. O sa fii o maicuta prefacut-neintinata. Si el parca se indragostise de tine?! Eu sunt o femeie cu trecut. Care a sarutat broscoi. Si daca imi cauti vina in asta, da vina pe tine in primul rand, pentru ca esti unul dintre ei. Si nu te mira cand intr-un final voi straluci la bratul cuiva. Nu al tau. Ci al barbatului care nu-mi contabilizeaza dezamagirile sau binecuvantarile trecutului. El tine cont doar de fericirea noastra impreuna, plecand din singurul moment care conteaza. Cel in care ne-am gasit.

   Sa incepi o casnicie cu cineva care te vrea altfel, care vrea pe langa si alte doua, noua, care iti gaseste vina in orice, ar trebui ca e un lucru crunt. In filmul Titanic era o replica a lui Rose catre logodnicul ei nepasator si gelos. "I'd rather be his whore than your wife." Si cate dreptate e in doar cateva cuvinte..

Trepte..

   Dupa cateva luni de chin, o atingere a marii care mai rau mi-a facut, pentru ca a fost asa scurta si trista, dupa multe nopti nedormite, in care eram ca intr-un cosmar continuu, dupa figura lui care ma speria si multe apeluri la care nu aveam puterea sa raspund, dupa toate astea am cazut complet. Am clacat.

   Tin minte drumul, era acelasi ca atunci cand mergeam spre spital in copilarie, in plina criza de apendicita. Ceata diminetii se amesteca in mintea mea cu vorbele de atunci ale mamei. Acum nu mai eram la ea in brate, eram prabusita pe bancheta, tremurand.

   Am vrut tigari. Eram slaba-moarta, nemancata de saptamani, dar vroiam tigari. M-am asezat pe trepte cu tigara aprinsa si cu telefonul in mana. Ma gandeam cum de eu am ajuns pana acolo. Atat de doborata, atat de jos. Chiar daca raspunsurile mi-au venit instantaneu in minte, am scris scurt: "Vino. Salveaza-ma.".

   Cand l-am vazut imi doream doar sa mor, sa se termine. Nu intelegea prea bine ce era cu mine, de ce asa rau, de ce nu mai vedea nimic in ochii mei, decat teama. Insa pentru el deja nu mai conta sa inteleaga. M-a scos la aer, mi-a dat apa si mi-a aprins o tigare. Mi-a zis: "Gata mergem! Mergem oriunde, dar mergem!".

   Nu l-as fi crezut vreodata in stare de atata sange rece. Inapoi in masina, valuri de emotii si sentimente maturau cu mine, in vant, pe asfalt. Stiam ca nu trecuse furtuna, dar macar acceptasem sa n-o infrunt singura. Acceptasem sa il ranesc, desi asta ma omora mai repede ca orice, pentru ca stiam ca vrea sa fie langa mine. Ma tinea de mana si ma mangaia. Imi spunea ca o sa fie bine. Tata se uita la noi in oglinda retrovizoare, cu lacrimi in ochi. Era durere. Dar cred ca era si fericire. Pentru ca vedea si simtea ca cineva ma iubeste la fel de mult ca el. Nu asta isi doreste orice parinte pentru copilul lui?

Once in a lifetime

   In momentul asta imi vine sa spun orice in afara de faptul ca viata e frumoasa. Si totusi o simt si o stiu ca e. De ce simt asta? Pentru ca am trait multe aspecte. Care au lasat umbre dar si lumini. Care au lasat cicatrici urate dar si tatuaje de Putere. Unul imi sta semn pe incheietura stanga. Sunt lucruri care ti se intampla o data in viata. O data si numai una. Poti sa imbratisezi viata cu sufletul sau sa treci mai departe. Apoi sa ramai cu intrebari. Dar si mai grav cu regrete. Regretele omoara sufletul, pentru ca ies din cand in cand la suprafata si nu sunt pereti destui sa te dai cu capul. In lume, nu in camera..

   De ce stiu ca e frumoasa? Pentru ca m-am nascut din ea. Din viata frumoasa, din iubire, din o data in viata. Pentru ca am auzit povesti sincere din singura gura care mai glasuieste. Cealalta s-a inchis dar a lasat mostenire toate cuvintele. Si mai stiu ca e frumoasa pentru ca aud melodii care imi amintesc de momente. Pentru ca ma trezesc dansand cu ochii inchisi ca si cum as fi in locuri in care am gustat fericirea. Apoi am baut pana la fund paharul. Stiu ca e frumoasa pentru ca dimineata cand am deschis ochii, am fost mai norocoasa decat cei care nu au mai apucat sa o faca, desi era singura lor dorinta.

   E seara deja.. e 10 fix. In noapte. Dar maine e alta dimineata, in care ma voi trezi binecuvantata. De iubire si de viata.

Fara titlu..

   Ce-ai gandit cand ai plecat? Stiu ca la mine te gandeai, pentru ca te auzeam cum imi strigai numele. Dar ce-ai simtit stiind ce lasi in urma? Ai putut sa te uiti in ochii lui, dar pe-ai mei nu i-ai mai vazut..

   Stii ce-ai lasat in urma? Gol de tine plin. Nopti fara somn si cu multe lacrimi. Ochii mei negri decolorati. O depresie crunta. O viata de panici. Te-am blamat si te-am urat. L-am blamat pe Dumnezeu si mult timp nu am mai crezut.

   Stiu ca m-ai iubit mai presus de orice. Stiu si ca teama a invins iubirea ta pentru mine. Ai imbratisat teama si de mine ai uitat intr-un colt. Ti-ai adus aminte ca vrei de fapt sa stai cand deja te chinuiai in fiecare clipa. As fi vrut sa castigam timp, sa ma vezi in toate ipostazele vietii. Sa imi strangi in brate copiii. Sa ma uit la voi doi si sa stiu ca iubirea adevarata se desfasoara sub ochii mei, nu doar in amintiri de viata buna si in doua suflete in care ai lasat prapad.

   Te simt langa mine. Stiu ca nu m-ai lasat niciodata. Dar as da orice sa te mai imbratisez o data. Sa imi scufund nasul in parfumul pielii tale, care acum imi e in nari doar o amintire dulce si calda.

   Mi-ai lasat fricile tale mostenire. Insa am avut atata putere incat sa le las in urma una cate una, si pe ale tale si pe ale mele. Si mi-ai mai lasat cate ceva. Blandetea, ambitia, omenia, caracterul, sinceritatea, dragostea, principiile, barbatul pe care tu l-ai adorat. Mi te-ai lasat pe tine. Pentru ca m-ai rupt usor din trupul si sufletul tau si m-ai dat vietii.

   Mergem mai departe. Enjoy the ride..

Respir soare. Respir dragoste.

   Suna alarma, e sase jumate, ora mea de trezit cand sunt la mare. Imping telefonul, dau snooze cinci minute si imi scufund capul in perna. Prin ochii intredeschisi imi intalnesc privirea cu a lui. Imi spune "buna dimineata" si pentru a mia oara ca sunt maniaca atunci cand vine vorba de plaja. Rade cald si dulce. "Daca nu te dai acum jos din pat iti pierzi ultravioletele, micuto."

   El e treaz de ceva timp, a hranit copila, care azi a fost mult mai matinala decat mine. Nu apuc sa ma dezmeticesc bine, ca in camera navaleste minunea bruneta cu un mot prins sui in varful capului. Imi arata ce i-a facut tati apoi sare in pat peste noi. Are deja trei ani, cum trece timpul.. Imi seamana atat de mult, in aproape toate privintele, asa cum bine prevestea el cu ani in urma. Dar a mostenit gura lui carnoasa si ochii mari cu gene lungi si dese. Ma pupa apasat si ma strange in brate, eu ma topesc si o lipesc de mine. Apoi se repede la el si il musca de nas. "Ai obiceiurile lui mami", ii zice el razand. Ne jucam putin toti trei apoi ne ridicam si iesim pe terasa.

   E frumoasa marea azi, e atat de linistita. Copila noastra fuge pe nisip, face tumbe, cara galetuse cu apa, ne face cu mana. Eu ma cuibaresc in bratele lui, in timp ce o urmarim amandoi cu privirea. Suntem neincetat uimiti de ce am realizat, ca e a noastra. Imi da parul ciufulit intr-o parte si ma saruta. E soare deja, e bine, respir dragoste, privesc la brunetica mea cu ochi de miere si ma umplu de divinitate.

   Suna alarma, e sase jumate, imping telefonul si dau snooze cinci minute. Ma scufund in asternuturi. O mana ma mangaie pe frunte, o voce ma intreaba daca ma trezesc, i-am spus de seara ca am treaba devreme si mi-e ca nu o sa aud alarma. Da tata, ma trezesc.. Ma trezesc sa imi construiesc visurile.

Where do broken hearts go?

   Cat de ranita poate sa fie o inima?
   Cat poate un suflet sa indure pana spune stop si tace?
   Cata incredere mai poti avea in oameni cand atatia te-au dezamagit?

   Nu stiu daca mai exista iubire sau nu, pentru ca ma regasesc pe mine cateodata neavand sentimente. Inerta. M-am incapatanat sa cred ca exista cu toata fiinta mea, dupa fiecare esec sau lovitura, ca soarele rasare, ca fericirea ma va invalui din nou. Si a fost asa, dar a fost doar o iluzie. Fericirea nu este o stare permanenta, daca ar fi asa nu ne-am mai da seama de existenta ei.

    Fericirea este zambetul din coltul gurii, cand te trezesti si stii ca cineva simte ce simti si tu, chiar daca nu se afla langa tine, in patul din care te-ai ridicat, in aceeasi casa, in acelasi oras sau in acelasi fus orar. Fericirea e tresaltarea inimii la lucrurile simple. Fericirea e atat de simpla incat multi nu o recunosc atunci cand ii imbratiseaza pentru ca sunt obisnuiti sa obtina totul cu greu.

    Am fost foarte fericita in unele momente. Si daca ar fi depins de mine nu le-as fi lasat sa plece, pentru ca stiu sa le apreciez. Ca sa fii fericit nu trebuie sa iti fie teama ca vei fi si nefericit vreodata. Inca o data.. Eu nu stiu daca voi mai recunoaste sentimente. S-au dus intr-o ploaie de lacrimi cazauta din ochii mei decolorati de vreme si durere. Nu imi e teama ca voi mai fi fericita, nici ca voi fi nefericita mereu. Imi e teama ca nu mai simt nimic. Pentru ca inima probabil are o limita, sufletul tace si increderea nu mai exista..

Nunta

    Am vorbit in ultimele zile despre nunti. Un cuplu se casatoreste. Ii ascultam pe amandoi vorbind, despre locatie, despre nasi si obiceiuri. Viitoarea mireasa a spus la un moment dat ca "nunta nu o faci pentru tine, ci pentru invitati". Am vrut sa argumentez de ce mi se pare o mare greseala, dar cum nu suntem prieteni apropiati nu m-am bagat. I-am lasat pe ceilalti care erau deja casatoriti sa dea sfaturi si sa povesteasca de propriile nunti, ce i-a nemultumit, ce le-a placut. Am fost uimita si nu prea sa descopar ca oamenii nu se simt bine la propriile nunti, coplesiti de obsesia ca totul sa fie perfect. Pentru ceilalti.

   Ieri vorbeam cu o foarte buna prietena si prietenul ei. Despre cum si-ar dori sa fie o posibila nunta a lor. Si despre nunta la care tocmai fusesera. Nu vroiam ca ei se fie de acord cu mine. In niciun caz. Dar asteptarile lor nu mi se par realiste.

   Poate nici ale mele nu sunt. Nici nu m-a cerut cineva de sotie inca. Nici nu stiu daca as accepta in caz ca m-ar cere. Si nici daca mi-as dori sa fiu "nevasta". 

   Dar stiu ce inseamna pentru mine NUNTA. Nunta se face pentru mireasa. In primul rand. Altfel de ce e ea in centrul atentiei? Sau as putea spune ca nunta se face pentru miri. Si dintre ei doi tot mireasa straluceste. Deci nunta as face-o pe placul meu si al alesului inimii. Dar in primul rand pe placul meu. As face "wedding list" la un magazin mare, sau de ce nu la un mall. Lista pe care as pune de la costume de baie pana la frigidere si whatever. Ca sa-si permita fiecare sa imi/ ne faca un cadou si pentru ca lucrul respectiv sa fie folositor, indiferent de valoarea lui. Si anonim de preferat. Darul mi se pare o prostie. Ai bani sa faci nunta, o faci. Nu stai sa te gandesti cat scoti. Nu ai bani de nunta te duci frumusel la biserica cu un cuplu de nasi. Dai un suc. The end. Dar nu astepti bani.

  Locatia si tot ce tine de arnjament tine de gustul fiecaruia. Eu as merge pe lucruri simple. Pentru ca simplitatea e cea mai frumoasa si naturala. As lasa dress code-ul la alegerea fiecaruia. M-as bucura enorm sa vad o prietena in blugi care se simte excelent, decat incorsetata intr-o rochie pe care nici nu prea si-o permitea. Legat de muzica.. NU as accepta sa aud vreo hora, sarba, manea. Nu m-as casatori daca ar tine mirele mortis sa se rupa in figuri pe asemenea muzica. Probabil de asta nu ma cere nimeni :))

   Si partea cea mai grava. Aia cu traditiile. Cu rupt de turta, cu basma, cu nasii ridicati in slavi, cu gaina, cu bradul, cu imbracatul miresei. Si mai sunt multe dar ma ingrozesc prea rau sa le insir. Le consider ancestrale, hidoase, pompoase. Raman doar rochia, buchetul, jarteaua, "something old, something new, something borrowed, something blue", tata conducandu-ma la altar si furatul miresei. Care nu va dura mai mult de jumatate de ora. Si care imi va arata cat valorez pentru cel alaturi de care imi voi petrece restul vietii..

Dragostea imperfect-perfecta

   Sunt cateva reguli, nu spun general valabile, desi am vazut ca se aplica in majoritatea relatiilor fericite si mereu constructive. Reguli simple care fac diferenta. Reguli.. veti spune.. Nu in adevaratul sens al cuvantului. Ci doar niste pasi simpli spre o relatie mai buna zi dupa zi. Ce am descoperit eu? Well.. :)

• Lasa-i libertate celuilalt. Daca observi ca abuzeaza de lucrul asta, ca o intelege gresit, poti discuta, sau poti merge mai departe fara el(ea). Libertatea intr-o relatie e foarte importanta si e un lucru de apreciat. De aici deriva si increderea care se contruieste in timp. O seara cu fetele sau o seara cu baietii sunt de folos pentru a aprecia ca te intorci la persoana iubita. A controla fiecare miscare, telefoane, emailuri.. e doar o pierdere de timp. Fiecare este liber prin definitie, chiar si in cazul unei casnicii. Diferenta e data de faptul ca ai libertatea sa faci orice doresti, insa nu iti doresti decat sa fii TU si sa fii cu persoana draga.
• Ai incredere. Indiferent de cate ori ti-a fost inselata in trecut, ai incredre in persoana de langa tine pana la proba contrarie. Nu se poate construi nimic pe neincredere.
• Fii deschis(a) la lucruri noi. Accepta pasiunile celuilalt in viata ta. Vei fi surprins(a) sa descoperi ca iti plac si tie unele lucruri pe care celalalt le face. Puteti descoperi astfel pasiuni comune, lucruri care va pot imbogati viata.
• Fii sincer(a). Mereu. Raspunde sincer la intrebari, daca ti se pun. Fii sincer(a) legat de ceea ce simti, de ceea ce iti doresti, legat de asteptarile pe care le ai. Acorda-i celuilalt posibilitatea de a sti la ce se "inhama". Atunci cand te indragostesti, dupa o clipa, dupa o saptamana, dupa o luna, spune fara ezitare. Dragostea e cel mai inaltator sentiment.
• Apropierea. Fizica si sufleteasca. Micile surprize. Lucruri care demonstreaza ca te gandesti la celalalt. Sunt lucruri mici si simple, din suflet, care intaresc o relatie.
• Renunta sa compari ceea ce ai cu orice relatie trecuta. Din start ratezi o sansa la ceva frumos si autentic. Nu juca la dublu, nu alerga dupa doi iepuri. Nu vei prinde niciunul. Garantat. Minciuna are cele mai scurte picioare.

   Si cel mai important.. cand te simti fericit(a) cu cineva, cand te simti TU, cand nu joci roluri, nici nu te prefaci, cand te simti ocrotit(a), cand zambesti si cand razi, cand mergi pe strada de mana cu cineva, mandru(a) ca e langa tine.. ei bine s-ar putea sa fi gasit persoana cea mai potrivita pentru tine.

    Sa traim dragoste. :)

EU

   Ce inseamna sa fii normal? Sa fii anormal? Tipic sau atipic? Mult timp nu mi-am gasit locul, pana cand nu mi-am dat cu adevarat sansa sa fiu EU. Sa nu tin cont de judecati asternute aiurea, sa nu ma mai gandesc cine ma place daca sunt intr-un fel sau altul. Sa nu imi fac griji pentru un rid, o cicatrice, o lacrima sau un ras molipsitor.

   Nu ma vei vedea pe tocuri. Nu vreau sa par nici mai inalta decat sunt, nici sa imi evidentiez muschii gambei. Eu stiu ca sunt acolo si tu ii simti cand ma atingi. Nu ma vei vedea imbracata altfel decat asa cum ma simt comod si bine. Indiferent de situatie, de context. Nu vei vedea inele pe degetele mele. Prefer multe bratari. Sunt simboluri ale aceluiasi infinit pe care il port in suflet daca ma starnesti. Nu ma vei vedea machiata. Pentru ca nu am ce sa ascund. Si daca as avea, de mine nu pot ascunde nimic. Iar de tine nu imi voi dori sa ascund.

   Ma gasesti pe plaja. Eu voi fi cea cu fundul plin de nisip, facand castele. Voi fi cea cu buzele arse de soare si de sarutari. Voi fi cea din apa, cu parul desprins, cu valurile atingandu-mi pielea. Voi fi un zambet toata cand ma vei privi. 

   Voi trage cu pofta dintr-o tigara. Ca sa iti starnesc tie poftele. Atunci vei observa ca unghiile mele sunt perfecte fara oja, fara artificii. Ca mainile mele mangaie mai cu foc decat oricare altele. Ca palmele imi ard. Imi vei observa firul rosu de pe incheietura mainii.. si tatuajul.. si vei sti toate povestile din spatele lor. Vei sti toate povestile mele fara sa ti le fi povestit. 

    Nu voi sta scortoasa in spatele unui birou. Voi fi independenta si libera. Dar ma voi baza pe tine, pe siguranta pe care mi-o oferi. Pentru ca esti si vei fi barbatul meu. Fara petreceri plictisitoare si cununii pamantene. 

    Voi rade si voi plange, sincer si autentic. Voi fi suparata, voi fi vesela. Am sa fiu cea pe care vrei sa o vezi inainte de a adormi. Si prima pe care o vei vedea cand te trezesti. Voi fi eu in orice ipostaza ma vei intalni si ma vei vedea. Si tu vei fi TU. Pentru ca pentru prima data nu vei mai juca un joc cu reguli. Va fi doar un dans in care nu conduce niciunul dintre noi. Va fi o inlantuire perfecta.

Regina apara regele..

    "And we'll never be royals.. but if you love me and make me your queen.. well I'd die for my king.."

   Unii oameni sunt nu sunt facuti sa traiasca singuri. Chiar daca au prieteni buni, chiar daca au bucurii ale lor, simt totusi nevoia acuta de a avea un partener de viata. Altii traiesc bine mersi facand slalom printre aventuri.

   Eu nu m-am simtit capabila sa fiu singura. Poate si de asta am ales parteneri nepotriviti. Am crezut ca poti schimba pe oricine, cand eram inca o pustoaica cu vise marete. Am continuat sa cred asta cand am iubit foarte mult. Am crezut ca iubirea vindeca tot, salveaza tot, chiar si o relatie care nu mai avea de mult timp puls sau viata. 

   Am pus pe o foaie de hartie numere si nume. Dezamagiri. Le-am acceptat ca atare si mi-am jurat sa nu mai fac greseli. Dar acum ma vad in situatia de a nu mai incerca nimic. De a nu mai zambi la un compliment, pentru ca oricum totul mi se pare o minciuna. De a nu mai spune clar: "Vreau sa te vad. Azi si nu maine. Pentru ca azi mi-e dor de tine." Sa iau raspunsul ca atare si sa merg mai departe. Cu sau fara.

   Un singur nume lipseste de pe hartie. Pentru ca a fost mai chinuitoare povestea decat toate celelalte la un loc. Dar in schimb a avut iubire cat toate celelalte. E un paradox pentru mine, cum m-a iubit un barbat incat mi-a tulburat viata de la cap la coada. Si cat de mult l-am iubit eu incat sa ii permit sa o faca, constient si asumat.

    E exceptia care confirma regula. Singura sansa ca iubirea sa mai existe. Pentru ca a existat odata. La modul absolut.

 

Lumini si umbre

   In momentul asta pot spune cu mana pe inima ca nu-mi lipseste nimic material. Mi-as dori doar sa pot face niste cadouri celor dragi, dar ei stiu oricum ca ii iubesc, si ca ma recompensez in multe feluri pentru dragostea si intelegerea pe care le-am primit.

   Imi lipseste doar un om drag. Care sa isi imparta viata cu mine. Nu pentru ca m-as simti sau as fi singura. Nu mai sunt singura de cand m-am redescoperit pe mine. Mi-e doar dor sa impart. Un pat, o tava cu pizza abia scoasa din cuptor, niste zambete complice, dragostea.. Imi e dor sa imi asez capul pe umarul cuiva si sa fie liniste. Sa vorbim fara cuvinte. Sa ne atingem palmele si sa stim deja tot ce simtim. 

   E luna cadourilor. Nu imi doresc nimic deosebit cu atata ardoare. Decat sa imi impart viata cu tine. Si cum am mai scris, am mai gandit si am zis.. stiu ca esti acolo.. si te astept. Te astept cu tot dragul si inima deschisa.

Te astept

   Ca sunt o romantica incurabila cred ca se simte. Nu sunt romantica la modul siropos. Dar imi place sa simt dragostea in jurul meu, sa o vad, sa o simt, sa o ating, sa o respir. Cand imi intri in suflet fac acelasi lucru. Te invalui cu dragostea mea.

   Am renuntat la tot pentru a avea timp sa iubesc. Sa ma daruiesc si sa te primesc pe tine. Nu imi pare rau. Viata mea e mult mai frumoasa asa. Am timp de mine si timp de tine. Am timp de noi. In adolescenta avem timp si nu avem bani. La maturitate avem bani si nu avem timp. La batranete avem si timp si bani.. dar timpul ramas nu e prea putin? Si asa timpul fuge atat de repede.. eu nu vreau sa il mai pierd. Am ales sa am bani doar atat cat e necesar. Si nu e nevoie de atat de multi! Si nesfarsit timp..

  Aici apare insa problema. Unde esti tu barbat cu timp pentru dragoste? Unde esti jumatate? Am facut totul pentru a fi pregatita ca tu sa apari. Am in suflet convingerea absoluta ca vei fi in viata mea. Poate esti deja. Sau poate inca nu ne-am cunoscut fizic, poate si tu tanjesti intr-un colt de lume pentru aceleasi lucruri ca si mine. Poate esti pregatit.

    Daca citesti cumva aceste randuri, da-mi de stire. Eu te astept..

Hand in hand forever

   Exista oare lucruri pe care le putem schimba la noi? Sau deja avem o personalitate si niste principii atat de clare, incat sunt muntii mai usor de mutat decat sa facem o schimbare?

   Imi pun mereu intrebari. De tot felul. Am facut multe greseli dar am invatat ceva din ele. Am plecat atunci cand nu trebuia. Si am ramas atunci cand trebuia sa fug. Am invatat cate ceva din tot. Am invatat si ca nu ma pot opune dragostei. Ca atunci cand o simt e intensa si furtunoasa. Daca nu ar fi asa nu ar fi dragoste. Pe mine ma mistuie dragostea, ma mistuie dorul si in acceasi masura atingerile si imbratisarile. Daca tot traiesc ceva macar sa simt ca traiesc cu adevarat..

   Dragostea insa presupune si unele compromisuri. Unele renuntari. Si ma tot gandesc daca eu sunt in stare de asta. Daca dragostea mea ramane adevarata atunci cand nu mai sunt eu, cu totul. Cine sunt eu? Sunt un cumul de intamplari, de trairi, de lacrimi si de zambete, un om care crede in vise, care crede ca un singur lucru pe lume poate fi desavarsit si perfect. Dragostea.

   Pot sa renunt oare la unele din principiile mele? Ma va face lucrul asta mai fericita? Sincer nu cred. Am mai facut-o si nu a fost bine. Stiu atat de bine ce imi doresc. Stiu ce inseamna dragostea. Pot sa renunt la personalitatea mea incat sa fiu mai placuta sau mai putin incomoda pentru altcineva? Nu stiu daca vreau.

   Cine te iubeste te iubeste asa cum esti. Atata timp cat dedici tot ceea ce esti. Si esti acolo cu tot sufletul. Nu sunt perfecta si nici nu vreau sa fiu. Dar vreau dragostea perfecta, pentru ca sunt sigura ca ea exista, am vazut-o desfasurandu-se sub ochii mei si ar fi binecuvantarea vietii mele sa o traiesc in modul acela. Ce inseamna dragostea perfecta pentru mine? Libertatea de a fi eu insami langa cineva. Libertatea lui de a fi el insusi. Si libertatea noastra de a alege sa nu fim in alta parte decat mana in mana unul langa celalalt. La bine si la rau. Pentru totdeauna.

   Dragostea perfecta exista si asteapta sa ma imbratiseze. Cu personalitatea mea, cu bune si rele, cu principiile mele de viata, care se vor impleti atat de natural cu ale unui om care va fi oglinda mea si eu a lui la modul absolut si suprem. Si nu sunt doar vise. Intuitia mi-o spune. Intuitia niciodata nu ma inseala. Stiu ca se zice "never say never". Dar ma bazez 100% pe ceea ce simt. Nu da gres. Niciodata.

Apa, aer si dragoste

"Daca poti iubi, daca esti capabil de asemenea binecuvantare minunata, fa-o acum, fa-o mereu, spune-o, arat-o"

   Cand ne e sete ne dorim doar sa bem cateva guri de apa. E ceva normal si natural. Daca am astepta sa ne dea cineva un pahar cu apa? Si ar putea sa ni-l dea atunci. Dar nu o face. Si noi asteptam sa ne potolim setea si nu intelegem de ce nu ne intinde paharul, pentru ca e firesc si atat de simplu. Setea ne usuca gura, gatul, tot corpul. Ne deshidratam si ne parasesc incet puterile. Ne simtim slabiti, ametiti, somnorosi. Si ne dorim o picatura de apa. Ne mai uitam cu ochii stinsi spre persoana care tine paharul. Intr-un final, dupa ce ne-a chinuit, ne da paharul. Ia si bea. Gata. Mi-am satisfacut orgoliul, rautatea, frustrarile. Cat de mult ne mai ajuta apa? O bem logic. Dar corpul si sufletul sunt deja obosite si chinuite. Ne revenim incet.. in cateva ore sau zile..

   Cand simtim nevoia de aer ne dorim doar sa ne umplem plamanii cu el. La fel, cel mai natural lucru.. Dar daca cineva ne inchide intr-o camera? Fara geam, fara lumina, fara viata? Are cheia si poate sa o deschida. Doar ca nu vrea. Ne cuprinde spaima, simtim cum viata ne paraseste corpul.. In sfarsit usa se deschide, suntem tarati afara, la aer. Ia si respira. Parca ne doream sa fi murit acolo decat sa ne chinuim. Aerul intra in plamani. Dar ei sunt obositi. Noi am obosit. Asteptand..

   Cand simtim nevoia de dragoste si depinde de cineva sa ne zambeasca, sa ne stranga in brate si sa ne iubeasca, dar nu o face, desi poate, am vrea doar sa fim iubiti. Daca paharul ne este intins atunci cand suntem atat de storsi de vlaga incat nici nu mai realizam ca bem apa in sfarsit? Daca usa se deschide cand refuzam sa mai inspiram aer proaspat?

   Iubiti atunci cand simtiti. Nu asteptati nimic inapoi. Asteptati doar sa vedeti cum reactioneaza cel iubit la sentimentele voastre. La VOI. Daca nu e reciproc, pastrati iubirea in suflet, in secret. Si indepartati-va fara regret spre alte orizonturi. Iubirea asteapta oriunde. Sa fie daruita si primita. Atunci e dulce si frumoasa. Atunci e reala si ne implineste. Atunci e ca un pahar cu apa exact cand ne e sete, sau aer curat cand avem nevoie sa respiram.

   Love is all around. Don't let anyone make you believe otherwise..

Lucruri simple

In lipsa originalului ne multumim cu Brenciu. Pentru ca atat de bine spune si canta, melodia asta parca am scris-o eu pentru sufletul meu :) Enjoy, live simple, and never give up on love..

http://www.youtube.com/watch?v=ABn4JSlr7Yo

Totul sau nimic

   Ultimul an a fost unul destul de prost pentru mine. Multe lucruri au mers aiurea, multe situatii au fost de tot rasul, mi-e rusine de rusinea celor care s-au injosit. Abia astept sa se termine 2013. Insa toate astea au avut si o parte buna. M-am redescoperit pe mine, m-am debarasat de un trecut de care nu ma credeam capabila sa ma rup vreodata, am facut lucruri marete pentru o persoana care a trait cu teama de a trai timp de 15-16 ani. Am sa detaliez si lucrurile astea personale intr-o alta postare.

   Mi-am dat seama de ceea ce imi doresc cu adevarat de la viata. Si mai ales de ceea ce nu imi mai doresc vreodata. Citeam intr-o carte despre cum sa gasesti adevarata dragoste, ca fiecare om are un set de valori, dorinte, necesitati, fara de care pentru el relatia nu va fi niciodata ok. Se cheama SQN-ul relatiei. Ce imi doresc si ce nu suport si nu vreau, intr-o analiza facuta la rece, fara fite, ci doar pura realitate, pastrand strict ceea ce e absolut necesar.

   Azi, pe o vreme care ma face sa ma urc in primul avion spre orice destinatie cu soare si caldura, mi-am facut testul suprem. SQN-ul meu.

    SQN = sine qua non, sau, in traducere, fara de care nu se poate.

• Timp - o relatie serioasa, pentru ca in niciun caz nu vorbesc de aventuri si alte asemenea aici, presupune timp petrecut in doi. Presupune nu numai dorinta ci si disponibilitatea petrecerii timpului, facand de la cele mai banale lucruri, cum ar fi gatitul sau intinsul rufelor, pana la plimbari, iesiri, dragoste..
• Respect - respecta si pretuieste tot ceea ce fac pentru tine, mai ales ca o fac dezinteresat, vino in intampinarea problemelor mele, chit ca te las sa le ghicesti, pentru ca nu vreau sa te impovarez cu ele. Am sa fac mereu acelasi lucru, pentru ca din ce primesc eu dat inzecit inapoi..
• Locul 1 - nu am sa intru niciodata intr-o competitie cu parintii tai, cu fratii sau rudele. Este alt gen de relatie cea pe care o avem cu familia. Sunt ai nostri, buni, rai. Dar in viata ta nu am sa ma multumesc sa alerg de una singura si sa fiu pe locul 2. Intr-o relatie la care tii, care vrei sa mearga si care duce undeva, persoana iubita e pe primul loc.

   E simplu? E complicat? E mult sau putin? Nu stiu. Stiu insa ca de asta e nevoie ca sa mearga. Ca sa merg. Ca sa mergem..