Ce inseamna sa fii normal? Sa fii anormal? Tipic sau atipic? Mult timp nu mi-am gasit locul, pana cand nu mi-am dat cu adevarat sansa sa fiu EU. Sa nu tin cont de judecati asternute aiurea, sa nu ma mai gandesc cine ma place daca sunt intr-un fel sau altul. Sa nu imi fac griji pentru un rid, o cicatrice, o lacrima sau un ras molipsitor.
Nu ma vei vedea pe tocuri. Nu vreau sa par nici mai inalta decat sunt, nici sa imi evidentiez muschii gambei. Eu stiu ca sunt acolo si tu ii simti cand ma atingi. Nu ma vei vedea imbracata altfel decat asa cum ma simt comod si bine. Indiferent de situatie, de context. Nu vei vedea inele pe degetele mele. Prefer multe bratari. Sunt simboluri ale aceluiasi infinit pe care il port in suflet daca ma starnesti. Nu ma vei vedea machiata. Pentru ca nu am ce sa ascund. Si daca as avea, de mine nu pot ascunde nimic. Iar de tine nu imi voi dori sa ascund.
Ma gasesti pe plaja. Eu voi fi cea cu fundul plin de nisip, facand castele. Voi fi cea cu buzele arse de soare si de sarutari. Voi fi cea din apa, cu parul desprins, cu valurile atingandu-mi pielea. Voi fi un zambet toata cand ma vei privi.
Voi trage cu pofta dintr-o tigara. Ca sa iti starnesc tie poftele. Atunci vei observa ca unghiile mele sunt perfecte fara oja, fara artificii. Ca mainile mele mangaie mai cu foc decat oricare altele. Ca palmele imi ard. Imi vei observa firul rosu de pe incheietura mainii.. si tatuajul.. si vei sti toate povestile din spatele lor. Vei sti toate povestile mele fara sa ti le fi povestit.
Voi rade si voi plange, sincer si autentic. Voi fi suparata, voi fi vesela. Am sa fiu cea pe care vrei sa o vezi inainte de a adormi. Si prima pe care o vei vedea cand te trezesti. Voi fi eu in orice ipostaza ma vei intalni si ma vei vedea. Si tu vei fi TU. Pentru ca pentru prima data nu vei mai juca un joc cu reguli. Va fi doar un dans in care nu conduce niciunul dintre noi. Va fi o inlantuire perfecta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu