A inceput 2014. Nu am avut nici-o asteptare in noaptea dintre ani. Am incetat sa mai am asteptari. Ca am fost dezamagita, e partea a doua. Stiam ca dezamagirea vine din asteptari. La mine nu stiu de unde a venit. M-am plimbat pe strazi aproape goale. Cu urme ale luminilor care fusesera aprinse. Cateodata mi-e greu sa imi mai aud gandurile. Asa ca am ascultat muzica. Muzica de vara. Mi-am pus totusi o dorinta la ora 12. E singurul lucru care sper sa se implineasca anul asta si singurul de care am nevoie.
M-am intors intr-o casa pustie. Unde am vazut un film care m-ar fi facut sa plang daca nu mi-as fi impus ca pe 1 ianuarie nu voi plange. Un film in care tot ce vreau eu sa traiesc exista.
Mi-am facut "lista de dorinte" in minte deja. Si am scris-o intr-o postare anterioara. Ceea ce tine de mine stiu ca se va implini. Ceea ce tine de Univers.. poate va veni spre mine intr-un final.
Am iertat mai multe lucruri in noaptea trecuta. Pentru a nu le mai lua cu mine. Sper sa ramana pentru totdeauna in trecut. Mi-am adus aminte cu mult drag de altele importante. In singuratatea mintii si a sufletului am ocazia sa reflectez.
Astept ora 12. Sfarsitul primei zile din an. Pentru a putea sa ma descarc. Pentru a lasa lacrimi sa curga, tristeti sa plece, oameni sa se imparstie, lumini sa se stinga.
Apoi, am nevoie doar de un strop de rimel pe gene pentru a cuceri lumea..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu