Am carat dupa mine, ca o povara grea, ca un rucsac plin cu lucruri nefolositoare, destine despre care am crezut ca sunt ale mele. Ma obosea fiecare pas. Pentru ca desi uitam de multe ori ca am rucsacul in spate, el inca era acolo. Caram lacrimi, caram iubiri, intrebari fara raspuns, mai ales doua intrebari care ma obsedau: "de ce eu?" si "de ce mi se intampla mie?". Pentru ca stiam ce am de oferit, imi cunosteam sufletul bun si cald, tanjind dupa iubire.
Dar iubirea adevarata nu vine neinvitata. Nu vine cand nu ai sufletul deschis si curat sa o poti primi. Nu vine cand ai temeri din trecut, eu le aveam pe toate posibile, si inca multe pe care mi le imaginam..
Am dat jos rucsacul din spate si mi-am luat destinul in maini abia recent. Era luna august, luna predestinata iubirii.. Am lasat tot pe o pajiste de munte. M-am simtit mai libera ca niciodata. In acelasi timp vulnerabila, dar totusi libera.
Cum am reusit? Nici eu nu stiu. Poate ca povara era prea grea si nu mai puteam sa o duc. Poate ca lucrurile care se deschideau in fata mea au invins tot. Am mai avut dureri de atunci. Dar nu le-am mai trait la fel. Nu le-am mai luat cu mine. Le-am consumat si le-am lasat sa plece. Le-am lasat la locul lor, in trecut. M-am implinit altfel. Nu mai pot cersi dragoste si nici atentie. Si cand am incetat sa fac asta, culmea, am primit dragoste, in diferitele ei forme.
Aveam, ca poate multa alta lume, un plan, un destin imaginat de mine. Pana la 26-27 de ani voi avea un copil. Voi fi eventual si casatorita. Clar indragostita de iubirea vietii mele. Voi avea un job important. O casa plina de rasete si o familie fericita si sanatoasa. Lucrurile nu s-au intamplat asa. Destinul meu nu a fost job-ul. Iubirea vietii nu mi-am gasit-o. Nu cea adevarata, imparasita in orice clipa. Nu m-am casatorit. Nu am inca un copil. Si am trecut si printr-o cumpana mare legata de sanatatea mea.
Dar ce am acum, e mai important decat orice. Ma am pe mine libera. Am un zambet si o vorba buna si din suflet mereu la indemana. Am disponibilitatea de a iubi si de a primi dragostea. De aici.. totul vine de la sine.. asa cum decid eu sa creez, in fiecare clipa, zi dupa zi..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu