De Craciun..

    Nu mai simt de ceva timp spiritul Sarbatorilor. Fiecare Craciun si Revelion din ultimul timp a fost urat. In parte pentru ca nu ma cunosteam pe mine. Apoi pentru ca m-am inconjurat de persoane care nu aveau nicio legatura cu mine sau viata mea. Anul asta e putin diferit si nu prea..

   Acum imi sunt de ajuns. Am urcat multe trepte in ultimul an. Unele cu frica in suflet. Altele cu nesfarsita curiozitate. Mi-am indeplinit vise ce pareau de neatins. Uitandu-ma inapoi nici nu imi mai aduc aminte de unde am plecat, atunci cand am inceput sa urc, e ca o ceata in urma. Vad in fata doar alte trepte, minuni asteptandu-ma pe fiecare dintre ele. Stiu ca nu mai pot merge inapoi, nu mai pot cobori nici daca as vrea. Si oricum nu vreau.

    Dar ca sa ma pot bucura cu adevarat, am nevoie de perechea mea care umbla prin lume cautandu-ma. Am nevoie sa impart. Nu e nimic deosebit in a impodobi un brad singura. Nici in a gati cand mananci doar tu. Nici in a primi colindatori pe care ii auzi doar tu. Si alte lucruri pe care le face lumea de Sarbatori..

    Nu mai rezonez cu gesturi frumoase, daca sunt facute prea tarziu. Insa intr-o buna zi, ca va fi o zi de vara, de primavara, ca va fi ziua de Craciun, voi sarbatori tot ce nu am sarbatorit pana acum, toate intr-o zi, toate in fiecare zi. Un Revelion, un Craciun si un Paste, o zi a indragostitilor, ziua mea de nastere, de nume.. si ziua ta.. si ziua noastra.. 

    Craciun Fericit!