Nu mi-a placut niciodata sa imi cer scuze. Nu pentru ca nu as fi educata, ci pentru nu cred ca scuzele repara o greseala. Este in obisnuinta majoritatii sa spuna "scuze" sau "iarta-ma". Indiferent ca o fac pentru lucruri banale, cineva te-a calcat pe picior, sau s-a bagat in fata ta la vreo coada, pana la lucruri serioase, ca un coleg ti-a sters din PC munca ta de o saptamana, ca o prietena a uitat de ziua ta, ca iubitul nu iti mai da atentie pentru ca are multe pe cap..
La ce ajuta scuzele in cazul asta? La nimic. E ca si cum ne spalam pe maini si zicem ca am rezolvat tot. N-ar fi mai frumos si mai logic sa FACI ceva? Decat sa arunci un "scuze" spus din reflex ca "buna ziua"?
Te-am calcat pe picior, ma aplec si iti sterg pantoful. M-am bagat in fata ta si nu mi-am dat seama, ma retrag elegant si iti zambesc. Ador cand necunoscuti iti arata o fata prietenoasa. Nu va face si voua ziua mai buna? Sa vedeti oameni care, in ciuda tuturor problemelor si poverilor pe care le cara dupa ei, au puterea sa zambeasca? Ti-am sters munca ta din PC, ori o recuperez cumva, ori ti-o refac. Am uitat de ziua ta, iti iau un cadou de suflet, care sa iti spuna ca totusi te iubesc, chiar daca sunt aiurita. Nu ti-am dat atentia cuvenita, atunci la dracu! Nu am nicio scuza pe planeta asta! Ma revansez prin toate gesturile mici care stiu ca iti plac. Imi fac timp pentru tine, pentru noi.
Gasisem pe net o poza faina si reprezentativa. Acum nu stiu pe unde e salvata. In poza era o farfurie sparta. Iar sub ea un text. Ia o farfurie si tranteste-o de podea. S-a spart? Bun. Acum spune-i ca iti pare rau. S-a facut din nou intreaga? Nu. Bun. Acum cred ca intelegi ideea..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu