Regina apara regele..

    "And we'll never be royals.. but if you love me and make me your queen.. well I'd die for my king.."

   Unii oameni sunt nu sunt facuti sa traiasca singuri. Chiar daca au prieteni buni, chiar daca au bucurii ale lor, simt totusi nevoia acuta de a avea un partener de viata. Altii traiesc bine mersi facand slalom printre aventuri.

   Eu nu m-am simtit capabila sa fiu singura. Poate si de asta am ales parteneri nepotriviti. Am crezut ca poti schimba pe oricine, cand eram inca o pustoaica cu vise marete. Am continuat sa cred asta cand am iubit foarte mult. Am crezut ca iubirea vindeca tot, salveaza tot, chiar si o relatie care nu mai avea de mult timp puls sau viata. 

   Am pus pe o foaie de hartie numere si nume. Dezamagiri. Le-am acceptat ca atare si mi-am jurat sa nu mai fac greseli. Dar acum ma vad in situatia de a nu mai incerca nimic. De a nu mai zambi la un compliment, pentru ca oricum totul mi se pare o minciuna. De a nu mai spune clar: "Vreau sa te vad. Azi si nu maine. Pentru ca azi mi-e dor de tine." Sa iau raspunsul ca atare si sa merg mai departe. Cu sau fara.

   Un singur nume lipseste de pe hartie. Pentru ca a fost mai chinuitoare povestea decat toate celelalte la un loc. Dar in schimb a avut iubire cat toate celelalte. E un paradox pentru mine, cum m-a iubit un barbat incat mi-a tulburat viata de la cap la coada. Si cat de mult l-am iubit eu incat sa ii permit sa o faca, constient si asumat.

    E exceptia care confirma regula. Singura sansa ca iubirea sa mai existe. Pentru ca a existat odata. La modul absolut.

 

Roata se intoarce

   De ce e nevoie sa suferim din dragoste? Dragostea, prin definitia pe care i-o dau in cunostinta de cauza, este sentimentul cel mai frumos si inaltator pe care il putem trai. Indiferent daca indreptam dragostea noastra spre parinti, spre un animal de companie, sau copilul nostru, sau persoana iubita, ne face sa fim mai buni, mai toleranti si mai impliniti.

   De ce auzim atatea povesti de suferinta din dragoste? Voi vorbi aici strict de dragostea dintre parteneri. Un parteneriat, de orice natura, trebuie sa fie sincer, deschis, fara ascunzisuri. Un parteneriat il faci spre un tel comun. Si care este telul a doi oameni care se unesc? Sa fie fericiti. Separat. Si impreuna. Durerea apare atunci cand esti singurul care iubeste, singurul care mai vede lumina de la capatul tunelului. Cand inca faci suprize partenerului. Inca il alinti si il ajuti. Iar el, inert, nu mai reactioneaza. Corect ar fi sa discuti cu celalalt. Sa ii faci plecarea mai usoara, daca nu mai doresti sa ramai langa el. Sa nu iti bati joc de cineva, care a fost pentru un timp o parte din tine. Pentru ca iti bati joc de tine in primul rand.

   Am crezut mereu ca in viata roata se intoarce. Ca oricat ar fi de patrata tot se mai intoarce odata. Ca nu poti rani fara sa te loveasca si pe tine, cand ti-e lumea mai draga, o durere, o suferinta, o indiferenta. Si asa este fara dubiu.

   Dragostea nu este suferinta. Nu este dor si durere. Este daruire, zambet, liniste, fericire. Este totul si atunci cand ai totul si pretuiesti asta, ai in jurul tau o lumina divina. Nu lasati loc orgoliului, lipsei de comunicare, gandului efemer ca aveti controlul, in povestea voastra. Pentru ca langa voi mai e un suflet. Nu-l faceti sa sufere. Ganditi-va la roata.. Roata suntem fiecare dintre noi..

Lumini si umbre

   In momentul asta pot spune cu mana pe inima ca nu-mi lipseste nimic material. Mi-as dori doar sa pot face niste cadouri celor dragi, dar ei stiu oricum ca ii iubesc, si ca ma recompensez in multe feluri pentru dragostea si intelegerea pe care le-am primit.

   Imi lipseste doar un om drag. Care sa isi imparta viata cu mine. Nu pentru ca m-as simti sau as fi singura. Nu mai sunt singura de cand m-am redescoperit pe mine. Mi-e doar dor sa impart. Un pat, o tava cu pizza abia scoasa din cuptor, niste zambete complice, dragostea.. Imi e dor sa imi asez capul pe umarul cuiva si sa fie liniste. Sa vorbim fara cuvinte. Sa ne atingem palmele si sa stim deja tot ce simtim. 

   E luna cadourilor. Nu imi doresc nimic deosebit cu atata ardoare. Decat sa imi impart viata cu tine. Si cum am mai scris, am mai gandit si am zis.. stiu ca esti acolo.. si te astept. Te astept cu tot dragul si inima deschisa.

Destinul ti-l creezi.. nu ti-l bati in cuie..

   Am carat dupa mine, ca o povara grea, ca un rucsac plin cu lucruri nefolositoare, destine despre care am crezut ca sunt ale mele. Ma obosea fiecare pas. Pentru ca desi uitam de multe ori ca am rucsacul in spate, el inca era acolo. Caram lacrimi, caram iubiri, intrebari fara raspuns, mai ales doua intrebari care ma obsedau: "de ce eu?" si "de ce mi se intampla mie?". Pentru ca stiam ce am de oferit, imi cunosteam sufletul bun si cald, tanjind dupa iubire. 

   Dar iubirea adevarata nu vine neinvitata. Nu vine cand nu ai sufletul deschis si curat sa o poti primi. Nu vine cand ai temeri din trecut, eu le aveam pe toate posibile, si inca multe pe care mi le imaginam..

   Am dat jos rucsacul din spate si mi-am luat destinul in maini abia recent. Era luna august, luna predestinata iubirii.. Am lasat tot pe o pajiste de munte. M-am simtit mai libera ca niciodata. In acelasi timp vulnerabila, dar totusi libera.

  Cum am reusit? Nici eu nu stiu. Poate ca povara era prea grea si nu mai puteam sa o duc. Poate ca lucrurile care se deschideau in fata mea au invins tot. Am mai avut dureri de atunci. Dar nu le-am mai trait la fel. Nu le-am mai luat cu mine. Le-am consumat si le-am lasat sa plece. Le-am lasat la locul lor, in trecut. M-am implinit altfel. Nu mai pot cersi dragoste si nici atentie. Si cand am incetat sa fac asta, culmea, am primit dragoste, in diferitele ei forme.

   Aveam, ca poate multa alta lume, un plan, un destin imaginat de mine. Pana la 26-27 de ani voi avea un copil. Voi fi eventual si casatorita. Clar indragostita de iubirea vietii mele. Voi avea un job important. O casa plina de rasete si o familie fericita si sanatoasa. Lucrurile nu s-au intamplat asa. Destinul meu nu a fost job-ul. Iubirea vietii nu mi-am gasit-o. Nu cea adevarata, imparasita in orice clipa. Nu m-am casatorit. Nu am inca un copil. Si am trecut si printr-o cumpana mare legata de sanatatea mea.

   Dar ce am acum, e mai important decat orice. Ma am pe mine libera. Am un zambet si o vorba buna si din suflet mereu la indemana. Am disponibilitatea de a iubi si de a primi dragostea. De aici.. totul vine de la sine.. asa cum decid eu sa creez, in fiecare clipa, zi dupa zi..

Lucruri (atat de) simple

   As fi vrut sa merg de mana cu tine in seara asta prin centru. Sa ne uitam la niste banale lumini de Sarbatori care s-au aprins in Bucuresti. De ce? Pentru ca imi plac mie. Si pentru ca tie imi place zambetul meu si vrei sa il vezi mereu. Sa ma faci sa ma bucur. Sa te bucuri cu mine si pentru mine.

   Lucrurile simple sunt complicate pentru ca noi le facem sa fie asa. In definitiv ele sunt simple. Iubirea e atat de simpla. Fericirea e atat de simpla. Viata e simpla.

   E o postare scurta. S-au aprins luminile. E sarbatoare in sufletul meu. Nu e nevoie de o zi anume pentru asta. E nevoie de fiecare zi si tu o stii. Sa ne bucuram de lucruri (atat de) simple in fiecare zi :)

Momente

   "Spune-mi de ce.. clipele dor.. numai cand seara vine.."

   Oamenii prea inteligenti, care cunosc prea multe lucruri, care gandesc prea mult, vor avea mereu de suferit. Indiferent despre ce este vorba. Cand ai arma cunoasterii, ea se poate intorce atat de usor impotriva ta. Anticipezi ce se va intampla intr-o situatie sau alta. Asta poate sa fie benefic, pentru ca te poti lasa dulce prada placerilor si bucuriilor, sau din contra, asteptarea problemelor te poate chinui mai mult ca problemele atunci cand apar.

   Nu stiu daca mi-am dorit sau nu atatea simtiri. Atatea cunoasteri si recunoasteri. Atata intuitie. Nu stiu nici cum as trai fara ele. Pentru ca asa m-am obisnuit de foarte mult timp. Pentru ca setea de cunoastere mi-a fost intai indusa din familie, apoi n-a mai putut fi stavilita de nimeni si nimic. Ma sperie cum reusesc sa anticipez momente. Ma sperie cum simt clipe inainte sa se fi intamplat. Pentru ca atat de bine cunosc jocurile vietii incat exceptia poate exista, dar e una la un milion.

   Sa fi gasit exceptia si sa nu o mai pot recunoaste? Mi-am ascutit simturile in toate felurile posibile. M-am ascuns de ceea ce simt si de ceea ce stiu, vazand ca stiu si simt prea multe lucruri.

   Singurele momente pe care nu le-am anticipat au fost cele mai fericite. Nu credeam ca mi se pot intampla mie. Dar momentele alea au tinut doar de mine, independent de alta persoana. Am depasit temeri mari, am depasit dureri de necuprins in cuvinte. Nu mai dau doi bani pe ce crede "lumea binevoitoare". Eu stiu ce am facut. Poate nu voi revolutiona niciodata lumea, desi iau si asta in calcul :).. Dar am revolutionat lumea mea intr-un fel in care stiu, mai presus de orice, ca nimeni altcineva nu ar fi fost in stare sa o faca.

   Si totusi.. mi-e dor de tine..

Te astept

   Ca sunt o romantica incurabila cred ca se simte. Nu sunt romantica la modul siropos. Dar imi place sa simt dragostea in jurul meu, sa o vad, sa o simt, sa o ating, sa o respir. Cand imi intri in suflet fac acelasi lucru. Te invalui cu dragostea mea.

   Am renuntat la tot pentru a avea timp sa iubesc. Sa ma daruiesc si sa te primesc pe tine. Nu imi pare rau. Viata mea e mult mai frumoasa asa. Am timp de mine si timp de tine. Am timp de noi. In adolescenta avem timp si nu avem bani. La maturitate avem bani si nu avem timp. La batranete avem si timp si bani.. dar timpul ramas nu e prea putin? Si asa timpul fuge atat de repede.. eu nu vreau sa il mai pierd. Am ales sa am bani doar atat cat e necesar. Si nu e nevoie de atat de multi! Si nesfarsit timp..

  Aici apare insa problema. Unde esti tu barbat cu timp pentru dragoste? Unde esti jumatate? Am facut totul pentru a fi pregatita ca tu sa apari. Am in suflet convingerea absoluta ca vei fi in viata mea. Poate esti deja. Sau poate inca nu ne-am cunoscut fizic, poate si tu tanjesti intr-un colt de lume pentru aceleasi lucruri ca si mine. Poate esti pregatit.

    Daca citesti cumva aceste randuri, da-mi de stire. Eu te astept..