Am intrat in relatia asta cu sufletul deschis si cu sperante. Sperante de bine pentru amandoi. M-am predat.. sweet surrender. Cred ca ai facut si tu la fel, poate nu te-ai intors chiar degeaba in locul in care tu singur spui ca ai fost cel mai fericit.
As fi vrut doar sa te fi intors barbat. Sa stii sa protejezi ce e al tau. Sa fii langa mine, chiar daca te bucuri de toata libertatea si sa apreciezi asta. Sa apreciezi sinceritatea.
As fi vrut sa fii sigur ca tot aici langa tine am sa fiu si acum si maine si o viata, cu o singura conditie. Daca plang vreodata cu tine sa fie de fericire. De fericire ca mi-ai pus in brate un buchet imens de floarea soarelui. Sau ca m-ai dus intr-o carciuma dubioasa in "no man's land", unde nu mi-am mai luat in rucsac nici-o teama, si asta doar pentru ca erai tu cu mine. Sa nu crezi vreo clipa ca a fost mai putin decat crunt. Nu pot sa iti explic cate temeri erau si cat atarnau de greu. Cate noduri in gat s-au amestecat cu fumuri de Dunhill si drumul serpuit in noapte. Cat am strans din pumni pana mi-au sangerat palmele. Toate le-am facut pentru noi.
Alegerile sunt grele pentru amandoi. Insa eu pot tine capul sus si pot merge inainte, fara sa imi para vreo clipa rau ca am gresit cu ceva fata de tine , fata de noi. Fara sa imi para rau ca nu am facut tot. Tu poti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu