Cancerul

CÁNCER n. 1) Tumoare malignă constând din înmulțirea excesivă a celulelor cu distrugerea țesuturilor vecine normale; neoplasm; rac. ~ stomacal. 2) Boală a plantelor provocată de anumite ciuperci și bacterii parazite. ~ul sfeclei. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ~ul scepticismului. 4) Semn zodiacal, situat pe locul al patrulea și corespunzând calendaristic perioadei dintre 22 iunie și 22 iulie. /<lat., fr. cancer 

Sursa: NODEX (2002) 

1) O femeie afla ca sufera de cancer la san. I se explica toate riscurile operatiei, i se spune ca doar cand medicul ii va deschide pieptul va sti cat de mult trebuie scos. Intinsa pe targa, intra in sala de operatie. O anestezie, un vis si zece ore mai tarziu, deschide ochii. Inca nu poate sa se miste si abia deschide gura. Isi vede familia langa ea si se bucura ca a scapat cu viata. Dupa cateva zile i se scoate bandajul si i se explica ce e cu cicatricea imensa care ii pleaca din capul pieptului si se opreste in subrat. Au scos sanul afectat si ganglionii din subrat. E bine ca s-a descoperit la timp, sansele sunt de peste 95% sa nu aiba vreodata o recidiva. Se simte un timp femeie doar pe jumatate. Se simte mutilata. Dar simte si cat e de iubita si binecuvantata si se bucura pentru ca este in viata si este sanatoasa.

3) O femeie afla ca iubitul o inseala. Lumea se prabuseste in jur. I se explica ceva ce nu poate intelege. Intinsa pe pat, sta in camera ei care i se pare straina si goala. Cateva nopti cu foarte putin somn si multe cosmaruri mai tarziu, deschide ochii. Nu prea poate sa se miste si abia poate sa bea cate o gura de apa. Isi vede familia langa ea si nu-i vine sa creada ca a scapat cu viata. Nu are nici-un bandaj pe piept, dar inima sangereaza si plange mocnit. I s-a scos doar (inca) o parte din suflet. Nu spune nimeni de sanse de vindecare sau recidiva. Inca nu sunt destule studii pe tema asta. Se simte un timp femeie doar un pic, restul carpa, curva fara vina, folosita, umilita, batjocorita. Insa simte ca cineva, undeva, o iubeste. Si ca intr-o buna zi sansele de recidiva vor fi zero.

Once in a lifetime

   In momentul asta imi vine sa spun orice in afara de faptul ca viata e frumoasa. Si totusi o simt si o stiu ca e. De ce simt asta? Pentru ca am trait multe aspecte. Care au lasat umbre dar si lumini. Care au lasat cicatrici urate dar si tatuaje de Putere. Unul imi sta semn pe incheietura stanga. Sunt lucruri care ti se intampla o data in viata. O data si numai una. Poti sa imbratisezi viata cu sufletul sau sa treci mai departe. Apoi sa ramai cu intrebari. Dar si mai grav cu regrete. Regretele omoara sufletul, pentru ca ies din cand in cand la suprafata si nu sunt pereti destui sa te dai cu capul. In lume, nu in camera..

   De ce stiu ca e frumoasa? Pentru ca m-am nascut din ea. Din viata frumoasa, din iubire, din o data in viata. Pentru ca am auzit povesti sincere din singura gura care mai glasuieste. Cealalta s-a inchis dar a lasat mostenire toate cuvintele. Si mai stiu ca e frumoasa pentru ca aud melodii care imi amintesc de momente. Pentru ca ma trezesc dansand cu ochii inchisi ca si cum as fi in locuri in care am gustat fericirea. Apoi am baut pana la fund paharul. Stiu ca e frumoasa pentru ca dimineata cand am deschis ochii, am fost mai norocoasa decat cei care nu au mai apucat sa o faca, desi era singura lor dorinta.

   E seara deja.. e 10 fix. In noapte. Dar maine e alta dimineata, in care ma voi trezi binecuvantata. De iubire si de viata.

Never wonder where I am

   Am intrat in relatia asta cu sufletul deschis si cu sperante. Sperante de bine pentru amandoi. M-am predat.. sweet surrender. Cred ca ai facut si tu la fel, poate nu te-ai intors chiar degeaba in locul in care tu singur spui ca ai fost cel mai fericit.

   As fi vrut doar sa te fi intors barbat. Sa stii sa protejezi ce e al tau. Sa fii langa mine, chiar daca te bucuri de toata libertatea si sa apreciezi asta. Sa apreciezi sinceritatea.

   As fi vrut sa fii sigur ca tot aici langa tine am sa fiu si acum si maine si o viata, cu o singura conditie. Daca plang vreodata cu tine sa fie de fericire. De fericire ca mi-ai pus in brate un buchet imens de floarea soarelui. Sau ca m-ai dus intr-o carciuma dubioasa in "no man's land", unde nu mi-am mai luat in rucsac nici-o teama, si asta doar pentru ca erai tu cu mine. Sa nu crezi vreo clipa ca a fost mai putin decat crunt. Nu pot sa iti explic cate temeri erau si cat atarnau de greu. Cate noduri in gat s-au amestecat cu fumuri de Dunhill si drumul serpuit in noapte. Cat am strans din pumni pana mi-au sangerat palmele. Toate le-am facut pentru noi.

   Alegerile sunt grele pentru amandoi. Insa eu pot tine capul sus si pot merge inainte, fara sa imi para vreo clipa rau ca am gresit cu ceva fata de tine , fata de noi. Fara sa imi para rau ca nu am facut tot. Tu poti?

Fara titlu..

   Ce-ai gandit cand ai plecat? Stiu ca la mine te gandeai, pentru ca te auzeam cum imi strigai numele. Dar ce-ai simtit stiind ce lasi in urma? Ai putut sa te uiti in ochii lui, dar pe-ai mei nu i-ai mai vazut..

   Stii ce-ai lasat in urma? Gol de tine plin. Nopti fara somn si cu multe lacrimi. Ochii mei negri decolorati. O depresie crunta. O viata de panici. Te-am blamat si te-am urat. L-am blamat pe Dumnezeu si mult timp nu am mai crezut.

   Stiu ca m-ai iubit mai presus de orice. Stiu si ca teama a invins iubirea ta pentru mine. Ai imbratisat teama si de mine ai uitat intr-un colt. Ti-ai adus aminte ca vrei de fapt sa stai cand deja te chinuiai in fiecare clipa. As fi vrut sa castigam timp, sa ma vezi in toate ipostazele vietii. Sa imi strangi in brate copiii. Sa ma uit la voi doi si sa stiu ca iubirea adevarata se desfasoara sub ochii mei, nu doar in amintiri de viata buna si in doua suflete in care ai lasat prapad.

   Te simt langa mine. Stiu ca nu m-ai lasat niciodata. Dar as da orice sa te mai imbratisez o data. Sa imi scufund nasul in parfumul pielii tale, care acum imi e in nari doar o amintire dulce si calda.

   Mi-ai lasat fricile tale mostenire. Insa am avut atata putere incat sa le las in urma una cate una, si pe ale tale si pe ale mele. Si mi-ai mai lasat cate ceva. Blandetea, ambitia, omenia, caracterul, sinceritatea, dragostea, principiile, barbatul pe care tu l-ai adorat. Mi te-ai lasat pe tine. Pentru ca m-ai rupt usor din trupul si sufletul tau si m-ai dat vietii.

   Mergem mai departe. Enjoy the ride..

In ultimul timp.. fericirea..

   Am tot vorbit aici pe blog de fericiri, de nefericiri, de "revelioane", de clipe dulci si clipe amare. Sunt norocoasa posesoare a unor clipe lungi si dulci in ultima vreme. Clipe ce nu pot fi puse usor in cuvinte, pentru ca au lovit ca un traznet de nicaieri si inca prefer sa le traiesc si sa nu ma gandesc.

   Eu, ganditoarea, cea care despica firul in 10 la puterea n si nu doar in patru, nu ma mai gandesc acum. Doar traiesc si ma bucur. Ma bucur tare. De blana unui caine care ma umple de fericire atunci cand nu ma umple de purici. De pielea unui barbat care ma copleseste. Cu totul. Ma bucur ca nu ne facem planuri desi in mintea mea am facut planuri pentru sapte vieti. Nu stim unde mergem, nu stim cand mergem, nu stim ce mancam sau bem, unde, cand, nu cred ca mai stim nici ce fumam, nici cum ne iubim. Stim ca le facem impreuna si asta e destul. Intelegerea lui fata de mine ma sperie, ma linisteste, ma dispera, ma relaxeaza.

   Welcome back stranger!

National Arena

   In ultimul timp ies zilnic cu rolele, ma plimb in jurul Stadionul National. Miscarea imi face foarte bine, tonusul meu e excelent. Dar nu despre asta e vorba aici. E vorba despre "romanisme" si despre niste lucruri care m-au surprins tare placut.

   Imi place sa vad ca lumea face miscare. Multa lume, de toate varstele, cu biciclete sau role, pe jos, cu copii. Unii joaca bedminton sau tenis. Sunt unii care abia se tin pe role dar persevereaza. Nu le e jena ca va rade cineva pentru ca nu sunt mari atleti. Si excelent fac! Vad femei trecute de 50 de ani care fac miscare, barbati peste 60 de ani care pedaleaza cu casti in urechi. Admir parintii care isi aduc copiii in aer curat, in loc sa ii indoape la Mc'. E mai simplu acolo pentru ca nu mai depui si tu efort. Aici lumea e cot la cot. Cumva adie un aer din Vest, ma gandesc de fiecare data la Germania, unde la 80 de ani oamenii arata de maxim 60 si "bicicleaza" la hypermarket, prin oras, de acasa pana unde au drum. Fain. Ar fi mult mai bine si la noi daca nu...

   Daca nu ne-ar da afara din complex la ora 22. Nu inteleg de ce un loc public, curat nu poate fi lasat deschis publicului, mai ales ca e vara. Azi niste BGS-i anuntau ca se inchide. Ca la piata. Probabil vor sa faca economie cu iluminatul, pentru ca nu aprind luminile de langa stadion si dupa ora 21 deja iti bagi degetele in ochi. Tantari multi, d-aia nemancati. Substantele se imprastie pe strazile de langa complex si dihaniile si fac aici cuib. Sunt foarte multi dupa lasarea serii si te musca din mers alert fara probleme. Nu am vazut nici-o cismea, fantana, sursa de apa. Nu toti se pot cara cu apa dupa ei, apa se mai si termina sau se incalzeste, plus ca mai ai nevoie sa te speli pe maini sau pe fata.

   In rest numai de bine. Ma bucur ca am gasit un loc curat si civilizat ca sa fac miscare. Si imi plac oamenii! Sper in sinea mea ca nu se arunca la o "saormacudetoate" dupa turele de stadion. :D

Telefonul

   De situatii penibile legate de telefonul mobil am avut parte de cand mi-am activat prima data numarul. Era cool atunci, eram in clasa a noua, sa ai celular /mobil /telefon. Sunam mereu, dadeam mesaje, eram sunata nonstop. Nu mai foloseam fixul sa vorbesc cu prietenii si aveam o factura enorma la mobil.

   Am numarul de acum inca din '99. De 15 ani. Ma pot gasi colegi de liceu, de facultate, de munca, iubiti rataciti (NOT) la acelasi numar. Insa, de o vreme incoace, m-am tot gandit sa schimb numarul la care am fost mereu apelabila jumate din viata mea. Pentru ca nu mai suport sa fiu disponibila. Si acum bag scuza cu varsta, pe care o ador de la un timp. Am treijdeani! Imi permit sa fiu scumpa la vorba si la vedere!

   Imi suna telefonul la plaja, la supermarket, cand lucrez, cand conduc, cand dorm, cand fac baie, etc. Unele momente sunt total nepotrivite sa insisti cu sunatul. Ma amuz asteptand sa inchida cel de la capatul "firului". Imi zic in gand "Doamne cat poti sa suni?" apoi ptiu, imi scuip in san. Nebunia incepe atunci cand raspund. Daca ma intreaba cineva ce fac si spun bine, ma mai intreaba o data ce fac. Daca spun ca am treaba, ma intreaba ce treaba. Daca spun ca dorm si revin eu, ma intreaba cat dorm. WTF? Daca spun ca sunt plecata, din telefon cineva zice: unde? Daca spun ca sunt in baie, raspunsul -intrebare e ce fac in baie.. WTF again..

   Mai aiurea e cu necunoscutii care te suna de 10 ori desi tu spui ca e o greseala. Nu domne eu am numarul asta nu e gresealaaaa. Sau cu cei care doresc ceva, iar tu nu esti interesat sau nu poti vorbi si trebuie parca sa te scuzi pe timpul tau. Sau cu fostii care dau bipuri cu ascuns, sau suna dar nu zic nimic. Probabil respiratia mea in telefon inca ii excita.

   Nu cred ca macar cei mai apropiati prieteni au dreptul sa faca un chestionar la telefon. Oricum intre prieteni buni exista un cod si iti dai seama imediat ca omul e cu un dumicat in gura sau e la toaleta sau face sex, dar ti-a raspuns crezand ca poate ai cazut cu masina in Dambovita.

   Aceasta intrare cu bocancii in intimitatea cuiva e taaare deranjanta. Lucrurile importante se vorbesc fata in fata. Te intinzi la telefon cu prieteni de peste mari si tari, nu cu cei de la o aruncatura de bat distanta prin Bucuresti. Deci nu mai sunati in disperare si dementa, nu mai cereti detalii daca nu vi se dau, pentru ca nu vi se dau cu un motiv, indiferent care ar fi el. E mai frumos si decent sa lasati un mesaj la care vi se va raspunde. Pentru restul exista Call Filter :D 

   In concluzie, am treijdeani! Imi permit sa nu raspund, chiar daca singurul motiv e ca n-am chef azi. ;)