Cel mai des, intrebata fiind in terapie cum ma simt fata de o situatie, fata de mine, am spus ca ma simt goala. Goala si pustie. Si pe bune de nu ma imbrac mereu, regulamentar. Ma simt goala. Da, are legatura si cu moartea mamei si absenta ei dureroasa de aproape 20 de ani din viata mea. Are legatura si cu pumnul pe care mi l-am luat in fata si care ma desfigurase atunci. Are clar legatura si cu panicile mele, parca vechi de secole. Si cu barbatul care si-a dus amanta la munte cu masina mea, in timp ce eu il iubeam de acasa.
Dar cel mai des, "goala" asta are legatura cu mine. Cu framantari prezente, cu constatnte invinovatiri, cu senzatia mea ca nu's destul de buna sau puternica. Ca nu merit. Sunt constienta ca merit dar in suflet se mai strecoara indoieli. Nu m-am rugat niciodata mai arzator la Dumnezeu decat atunci cand spun: "Doamne, ai grija de mine cum ai de toate fiintele, pentru ca si eu sunt o farama de Divinitate". Si atunci cum sa nu merit? E o contrazicere in mine. Poate de acolo sunt asa goala, ca ma contrazic mereu si ma macin.
Ma macin pentru ca gresesc si nu stiu cum sa implor sa fiu iertata. Ma macin pentru ca ne-am cunoscut intr-o intersectie si dupa ce n-a mai fost nimic, eu m-am intors cu sufletul acolo, asteptand.
Mi-am propus acum niste ani sa traiesc simplu. Am reusit, in mare, chiar daca mi-a adus lovituri cu pietre in piata publica. La inceput am zis ca poate sunt nebuna, ca imi distrug viata, apoi am realizat ca daca as trai altfel as fi pierduta, de fapt.
De ce suntem goi? Pentru ca facem alegeri proaste, nu ne tinem gura cand ar trebui si nu o deschidem cand ii musai, reactionam la impuls. Punem la suflet ce ar fi bine sa dam la spate si nu punem o "mana" vindecatoare pe sufletul nostru, cand am avea nevoie. Nu stim sa iertam si nu stim sa ne iertam. N-ai cum schimba trecutul, dar prezentul e al tau tot, intr-un fel atat de complet si magic. E pacat sa uitam asta, sa ne impiedicam de pietricele, in loc sa ne dam sansa la fericire.
Si pentru ca in ultimele zile m-am lovit de cateva aspecte, le impartasesc si cu voi:
- Intotdeauna, inainte sa mergeti la un terapeut, verificati-l pe www.copsi.ro, este Colegiul Psihologilor cu drept de practica in Romania. Trebuie sa fie inscris acolo, fara dubiu. Tot acolo puteti vedea si ce tip de terapie practica. Terapia cognitiv-comportamentala, de exemplu, da rezultate excelente pentru probleme aparute recent dar este un mare fail daca aveti probleme ce dureaza de ani de zile. Informati-va asupra tipurilor de terapii.
- Terapeutul nu trebuie niciodata sa fie complet de acord cu voi si sa va cante in struna. Nu mergeti acolo nici sa fiti judecati si daca simtiti asta, nu ati ajuns unde trebuie. Fiti complet onesti, pentru ca faceti asta pentru voi si pentru sanatatea voastra. Procesul terapeutic este intotdeauna confidential.
- Terapia e un proces de lunga durata, de multe ori. In care veti investi bani, efort, timp, dar mai ales toate resursele sufletesti pe care le aveti, ca sa fiti bine. Merita. Eu nu-mi imaginez halul in care as fi ajuns, daca nu as fi decis ca vreau si trebuie sa incep sa ma vindec, cu orice pret. E un drum lung in fata, sunt si pasi inapoi si salturi inainte. E singurul drum care imi da posibilitatea sa visez la lumina pe care o caut. Si o merit.
Sursa foto: www.pinterest.com
