Titanic.. and true..

   Unele femei, foarte putine ce-i drept, isi gasesc jumatatea, sufletul pereche, "that once in a lifetime", din prima. Sau maxim din a doua. Altele nu au noroc, nu deschid ochii, nu se apreciaza pe ele indeajuns incat sa nu inghita mizerii, deci saruta (foarte) multi broscoi pana sa il cunoasca pe EL. Primesc intre timp etichete. Ca schimba barbatii ca pe sosete, ca sunt curve, ca sunt femei usoare, fara sa stie cineva cu adevarat ce se ascunde in spate, in spatele ala unde plangi si doare.

   Barbatii (cu b mic) isi doresc langa ei "femei-maicute", executante ale ordinelor si dorintelor lor. Si se aleg de multe ori cu fetiscane cu trecut mult mai patat decat al celor pe care le socotesc curve nestatornice. Apoi, inevitabil, se dau cu capul de pereti, isi plang in pumni si ce naiba mai fac ei. Prea tarziu si degeaba.

   Lucrurile astea nu sunt general valabile. Exista si (foarte) putine femei de pastrat si iubit. Si exista si (foarte) putini barbati la fel.

   Un individ spunea ca el ca barbat are voie cu mai multe. Ca poate iubi doua femei odata. Ca fiecare din ele trebuie sa-l astepte cuminte. Dar ele n-au voie. Sa traiasca. Sa iubeasca. Nu. Niciodata. Trebuie sa fie supuse, sa ierte, sa taca, sa nu ii perturbe lui gandurile.. Say what??? 

   Trecutul te transforma in ceea ce esti azi. Daca incepi sa ti-l modifici ca sa dea bine, n-o sa mai fii tu. O sa fii o maicuta prefacut-neintinata. Si el parca se indragostise de tine?! Eu sunt o femeie cu trecut. Care a sarutat broscoi. Si daca imi cauti vina in asta, da vina pe tine in primul rand, pentru ca esti unul dintre ei. Si nu te mira cand intr-un final voi straluci la bratul cuiva. Nu al tau. Ci al barbatului care nu-mi contabilizeaza dezamagirile sau binecuvantarile trecutului. El tine cont doar de fericirea noastra impreuna, plecand din singurul moment care conteaza. Cel in care ne-am gasit.

   Sa incepi o casnicie cu cineva care te vrea altfel, care vrea pe langa si alte doua, noua, care iti gaseste vina in orice, ar trebui ca e un lucru crunt. In filmul Titanic era o replica a lui Rose catre logodnicul ei nepasator si gelos. "I'd rather be his whore than your wife." Si cate dreptate e in doar cateva cuvinte..

Trepte..

   Dupa cateva luni de chin, o atingere a marii care mai rau mi-a facut, pentru ca a fost asa scurta si trista, dupa multe nopti nedormite, in care eram ca intr-un cosmar continuu, dupa figura lui care ma speria si multe apeluri la care nu aveam puterea sa raspund, dupa toate astea am cazut complet. Am clacat.

   Tin minte drumul, era acelasi ca atunci cand mergeam spre spital in copilarie, in plina criza de apendicita. Ceata diminetii se amesteca in mintea mea cu vorbele de atunci ale mamei. Acum nu mai eram la ea in brate, eram prabusita pe bancheta, tremurand.

   Am vrut tigari. Eram slaba-moarta, nemancata de saptamani, dar vroiam tigari. M-am asezat pe trepte cu tigara aprinsa si cu telefonul in mana. Ma gandeam cum de eu am ajuns pana acolo. Atat de doborata, atat de jos. Chiar daca raspunsurile mi-au venit instantaneu in minte, am scris scurt: "Vino. Salveaza-ma.".

   Cand l-am vazut imi doream doar sa mor, sa se termine. Nu intelegea prea bine ce era cu mine, de ce asa rau, de ce nu mai vedea nimic in ochii mei, decat teama. Insa pentru el deja nu mai conta sa inteleaga. M-a scos la aer, mi-a dat apa si mi-a aprins o tigare. Mi-a zis: "Gata mergem! Mergem oriunde, dar mergem!".

   Nu l-as fi crezut vreodata in stare de atata sange rece. Inapoi in masina, valuri de emotii si sentimente maturau cu mine, in vant, pe asfalt. Stiam ca nu trecuse furtuna, dar macar acceptasem sa n-o infrunt singura. Acceptasem sa il ranesc, desi asta ma omora mai repede ca orice, pentru ca stiam ca vrea sa fie langa mine. Ma tinea de mana si ma mangaia. Imi spunea ca o sa fie bine. Tata se uita la noi in oglinda retrovizoare, cu lacrimi in ochi. Era durere. Dar cred ca era si fericire. Pentru ca vedea si simtea ca cineva ma iubeste la fel de mult ca el. Nu asta isi doreste orice parinte pentru copilul lui?

Cancerul

CÁNCER n. 1) Tumoare malignă constând din înmulțirea excesivă a celulelor cu distrugerea țesuturilor vecine normale; neoplasm; rac. ~ stomacal. 2) Boală a plantelor provocată de anumite ciuperci și bacterii parazite. ~ul sfeclei. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ~ul scepticismului. 4) Semn zodiacal, situat pe locul al patrulea și corespunzând calendaristic perioadei dintre 22 iunie și 22 iulie. /<lat., fr. cancer 

Sursa: NODEX (2002) 

1) O femeie afla ca sufera de cancer la san. I se explica toate riscurile operatiei, i se spune ca doar cand medicul ii va deschide pieptul va sti cat de mult trebuie scos. Intinsa pe targa, intra in sala de operatie. O anestezie, un vis si zece ore mai tarziu, deschide ochii. Inca nu poate sa se miste si abia deschide gura. Isi vede familia langa ea si se bucura ca a scapat cu viata. Dupa cateva zile i se scoate bandajul si i se explica ce e cu cicatricea imensa care ii pleaca din capul pieptului si se opreste in subrat. Au scos sanul afectat si ganglionii din subrat. E bine ca s-a descoperit la timp, sansele sunt de peste 95% sa nu aiba vreodata o recidiva. Se simte un timp femeie doar pe jumatate. Se simte mutilata. Dar simte si cat e de iubita si binecuvantata si se bucura pentru ca este in viata si este sanatoasa.

3) O femeie afla ca iubitul o inseala. Lumea se prabuseste in jur. I se explica ceva ce nu poate intelege. Intinsa pe pat, sta in camera ei care i se pare straina si goala. Cateva nopti cu foarte putin somn si multe cosmaruri mai tarziu, deschide ochii. Nu prea poate sa se miste si abia poate sa bea cate o gura de apa. Isi vede familia langa ea si nu-i vine sa creada ca a scapat cu viata. Nu are nici-un bandaj pe piept, dar inima sangereaza si plange mocnit. I s-a scos doar (inca) o parte din suflet. Nu spune nimeni de sanse de vindecare sau recidiva. Inca nu sunt destule studii pe tema asta. Se simte un timp femeie doar un pic, restul carpa, curva fara vina, folosita, umilita, batjocorita. Insa simte ca cineva, undeva, o iubeste. Si ca intr-o buna zi sansele de recidiva vor fi zero.

Once in a lifetime

   In momentul asta imi vine sa spun orice in afara de faptul ca viata e frumoasa. Si totusi o simt si o stiu ca e. De ce simt asta? Pentru ca am trait multe aspecte. Care au lasat umbre dar si lumini. Care au lasat cicatrici urate dar si tatuaje de Putere. Unul imi sta semn pe incheietura stanga. Sunt lucruri care ti se intampla o data in viata. O data si numai una. Poti sa imbratisezi viata cu sufletul sau sa treci mai departe. Apoi sa ramai cu intrebari. Dar si mai grav cu regrete. Regretele omoara sufletul, pentru ca ies din cand in cand la suprafata si nu sunt pereti destui sa te dai cu capul. In lume, nu in camera..

   De ce stiu ca e frumoasa? Pentru ca m-am nascut din ea. Din viata frumoasa, din iubire, din o data in viata. Pentru ca am auzit povesti sincere din singura gura care mai glasuieste. Cealalta s-a inchis dar a lasat mostenire toate cuvintele. Si mai stiu ca e frumoasa pentru ca aud melodii care imi amintesc de momente. Pentru ca ma trezesc dansand cu ochii inchisi ca si cum as fi in locuri in care am gustat fericirea. Apoi am baut pana la fund paharul. Stiu ca e frumoasa pentru ca dimineata cand am deschis ochii, am fost mai norocoasa decat cei care nu au mai apucat sa o faca, desi era singura lor dorinta.

   E seara deja.. e 10 fix. In noapte. Dar maine e alta dimineata, in care ma voi trezi binecuvantata. De iubire si de viata.

Never wonder where I am

   Am intrat in relatia asta cu sufletul deschis si cu sperante. Sperante de bine pentru amandoi. M-am predat.. sweet surrender. Cred ca ai facut si tu la fel, poate nu te-ai intors chiar degeaba in locul in care tu singur spui ca ai fost cel mai fericit.

   As fi vrut doar sa te fi intors barbat. Sa stii sa protejezi ce e al tau. Sa fii langa mine, chiar daca te bucuri de toata libertatea si sa apreciezi asta. Sa apreciezi sinceritatea.

   As fi vrut sa fii sigur ca tot aici langa tine am sa fiu si acum si maine si o viata, cu o singura conditie. Daca plang vreodata cu tine sa fie de fericire. De fericire ca mi-ai pus in brate un buchet imens de floarea soarelui. Sau ca m-ai dus intr-o carciuma dubioasa in "no man's land", unde nu mi-am mai luat in rucsac nici-o teama, si asta doar pentru ca erai tu cu mine. Sa nu crezi vreo clipa ca a fost mai putin decat crunt. Nu pot sa iti explic cate temeri erau si cat atarnau de greu. Cate noduri in gat s-au amestecat cu fumuri de Dunhill si drumul serpuit in noapte. Cat am strans din pumni pana mi-au sangerat palmele. Toate le-am facut pentru noi.

   Alegerile sunt grele pentru amandoi. Insa eu pot tine capul sus si pot merge inainte, fara sa imi para vreo clipa rau ca am gresit cu ceva fata de tine , fata de noi. Fara sa imi para rau ca nu am facut tot. Tu poti?

Fara titlu..

   Ce-ai gandit cand ai plecat? Stiu ca la mine te gandeai, pentru ca te auzeam cum imi strigai numele. Dar ce-ai simtit stiind ce lasi in urma? Ai putut sa te uiti in ochii lui, dar pe-ai mei nu i-ai mai vazut..

   Stii ce-ai lasat in urma? Gol de tine plin. Nopti fara somn si cu multe lacrimi. Ochii mei negri decolorati. O depresie crunta. O viata de panici. Te-am blamat si te-am urat. L-am blamat pe Dumnezeu si mult timp nu am mai crezut.

   Stiu ca m-ai iubit mai presus de orice. Stiu si ca teama a invins iubirea ta pentru mine. Ai imbratisat teama si de mine ai uitat intr-un colt. Ti-ai adus aminte ca vrei de fapt sa stai cand deja te chinuiai in fiecare clipa. As fi vrut sa castigam timp, sa ma vezi in toate ipostazele vietii. Sa imi strangi in brate copiii. Sa ma uit la voi doi si sa stiu ca iubirea adevarata se desfasoara sub ochii mei, nu doar in amintiri de viata buna si in doua suflete in care ai lasat prapad.

   Te simt langa mine. Stiu ca nu m-ai lasat niciodata. Dar as da orice sa te mai imbratisez o data. Sa imi scufund nasul in parfumul pielii tale, care acum imi e in nari doar o amintire dulce si calda.

   Mi-ai lasat fricile tale mostenire. Insa am avut atata putere incat sa le las in urma una cate una, si pe ale tale si pe ale mele. Si mi-ai mai lasat cate ceva. Blandetea, ambitia, omenia, caracterul, sinceritatea, dragostea, principiile, barbatul pe care tu l-ai adorat. Mi te-ai lasat pe tine. Pentru ca m-ai rupt usor din trupul si sufletul tau si m-ai dat vietii.

   Mergem mai departe. Enjoy the ride..

In ultimul timp.. fericirea..

   Am tot vorbit aici pe blog de fericiri, de nefericiri, de "revelioane", de clipe dulci si clipe amare. Sunt norocoasa posesoare a unor clipe lungi si dulci in ultima vreme. Clipe ce nu pot fi puse usor in cuvinte, pentru ca au lovit ca un traznet de nicaieri si inca prefer sa le traiesc si sa nu ma gandesc.

   Eu, ganditoarea, cea care despica firul in 10 la puterea n si nu doar in patru, nu ma mai gandesc acum. Doar traiesc si ma bucur. Ma bucur tare. De blana unui caine care ma umple de fericire atunci cand nu ma umple de purici. De pielea unui barbat care ma copleseste. Cu totul. Ma bucur ca nu ne facem planuri desi in mintea mea am facut planuri pentru sapte vieti. Nu stim unde mergem, nu stim cand mergem, nu stim ce mancam sau bem, unde, cand, nu cred ca mai stim nici ce fumam, nici cum ne iubim. Stim ca le facem impreuna si asta e destul. Intelegerea lui fata de mine ma sperie, ma linisteste, ma dispera, ma relaxeaza.

   Welcome back stranger!