joi, 7 mai 2015
Little Miss Sunshine
marți, 5 mai 2015
De ce? Part two.
- De ce nu se poate sa plec undeva, cu cineva, doar cu hainele de pe mine? Sa nu am nicio grija, sa nu fac eu niciun plan, sa nu stiu nimic si totusi sa am infinita incredere?
- De ce nu pot sa dorm doua zile cu pauza doar de apa si pipi? Sa dorm mult si sa visez frumos.
- De ce cred ca eu n-am niciun pic de noroc, decat pe cel pe care mi-l fac singura?
- De ce nu imi cade in fiecare zi din cer cate o cutie de Toffifee?
- De ce continui sa fumez, cand deja nu mai suport tigarile?
- De ce nu mai am incredere in nimeni?
- De ce nu e mereu vara?
- De ce dracu imi pun atatea intrebari?
vineri, 1 mai 2015
Romanisme
Nu inteleg nebunia legata de 1 mai. Nu inteleg de ce trebuie sa existe o zi anume, in care sa pleci de acasa, sa te duci la mare, desi e frig sau sa "ataci" centura Bucurestiului si sa bagi un gratar cu topping de manele. Nu se poate merge la mare pe 28 aprilie? Sau pe 6 mai? Nu intra micii pe 3?
Imi par tristi oamenii cu spirit de turma, cei care se imbulzesc doar ca sa dea un check in. Cat de plictisit si nemultumit de viata ta trebuie sa fii, ca sa fugi de ea pentru a parea interesant? Sa fie oare semn de bunastare faptul ca nu mai gasesti pe nicaieri, de la primele ore, "amestec de porc cu oaie"? Sau ca autostrada duduie de masini?
Eu zic ca-i semn de interior pustiu. Semn de sclavi ai muncii si ai banilor, semn ca traim azi cu gandul la pensie. Unul dintre cele mai triste lucruri din societatea noastra.
In schimb, mie imi place Bucurestiul azi. Mult mai liber si aerisit. Asa cum e si de sarbatori, cand romanu' o taie la munte. Duca-se. Asa pe dos, cum sunt eu, poate azi fac o aroganta. Ce-ar fi sa ma duc prin centrul vechi? O fi liber de pitzi-coca? Majoritatea au check in pe A2..
miercuri, 22 aprilie 2015
Furtuni
Cand am vazut numele pe display mi-am zis: ia uite, cand l-am sunat n-a raspuns, acum ma suna in prostie. Raspund, vocea schimbata, ma intreaba ce fac si daca pot vorbi. Rad, ii spun ca da, intreb ce s-a intamplat. Nu se simte bine. Inima mea sta, apoi pompeaza tare, sta iar, ma molesesc toata. Cum nu te simti bine?
Incepe sa imi povesteasca. Dupa doua fraze stiu deja, face atacuri de panica. Stabilim sa ne vedem in doua ore. Verific telefonul, sunasem pe un numar gresit cu zile in urma. Intru in dus si las apa sa curga pe mine zeci de minute, timp in care mor de cel putin trei ori. Ma gandesc, ma razgandesc, intr-un final realizez ca nu stiu ce sa fac, nu stiu ce sa zic, pot doar sa fiu acolo.
Vad un barbat slabit si imbatranit. Il imbratisez si il asigur ca sunt acolo, orice ar fi, daca s-ar termina lumea, daca s-ar prabusi stelele, daca ne-ar lovi urgii din toate partile. Vorbim mult, ne plimbam, respiram, numaram. Mai tarziu, la el acasa, il conving sa se intinda, sa incerce sa adoarma. Cu mana lui intre ale mele inchide ochii. Ma uit la el si realizez ca daca nu i-ar mai deschide as muri acolo, cu el de mana. Intr-un final se linisteste destul incat sa plec spre casa.
Ma urc in masina si pornesc motorul, lacrimile mi se innoada in gat. Doua strazi mai incolo, unde nu ma vede nimeni, opresc si ma chircesc cu genunchii la piept. Lovesc tot in jur, urlu, plang si imi infig unghiile in palme. Am murit de multe ori intr-o singura seara. Dar nu mi.a fost frica nici-o clipa. Mi-a fost ciuda pentru ca as face orice, dar n-am multe variante.
Pun palmele pline de sange pe volan. Plec spre casa. Insa stiu ca acasa mi-e un singur loc. Si asta ne tine puternici, impreuna.
joi, 9 aprilie 2015
Viata mea de la Iubire incoace
De cand l-am cunoscut pe Iubire viata mea s-a schimbat. Nu radical, dar intr-o mare masura. Am fost intotdeauna o mare iubitoare, insa n-am stiut cata fericire iti poate aduce un Iubire, pana nu l-am cunoscut pe el.
Am auzit tot felul de chestii rautacioase. Ca sunt obsedata de el, ca nu imi pasa de altceva/altcineva in afara de el, ca ma port cu el de parca ar fi prietenul meu. Wtf?? Cred ca multa lume nu a auzit de iubire, de simtit nici nu mai vorbim. Ca sa poti iubi cu adevarat un alt om ar trebui intai sa iubesti "chestii neinsemnate": o floare, o geanta de la Marks, pe Iubire, de ce nu.
Cine e Iubire? Pai e una dintre cele mai importante fiinte pentru mine. E cel care ma face sa rad cu lacrimi, cel la care ma gandesc mereu cand vreau sa cumpar cate ceva pentru mine, musai iau si ceva pentru el, e cel cu care ma joc ca si cum n-as fi crescut vreodata, cel pe care il strang in brate cu foc si dor de fiecare data cand il vad.
Ce am invatat de la Iubire? Dulcea dependenta de cineva drag, bunatatea fara margini, prietenia neconditionata.
Il iubesc pe Iubire pana la cer si inapoi si nu l-as da pe o mie de prieteni cu doua picioare dar cu judecati obtuze, cu replici tampite, cu sarcasm prost. Asa ca feel free to judge, nu ca mie imi pasa vreo secunda. Sunt ocupata cu iubire/Iubire.
marți, 31 martie 2015
Leapsa :)
miercuri, 14 ianuarie 2015
Memories of a tweety bird
Aia e o amintire
Fată


.jpg)
