Cand am vazut numele pe display mi-am zis: ia uite, cand l-am sunat n-a raspuns, acum ma suna in prostie. Raspund, vocea schimbata, ma intreaba ce fac si daca pot vorbi. Rad, ii spun ca da, intreb ce s-a intamplat. Nu se simte bine. Inima mea sta, apoi pompeaza tare, sta iar, ma molesesc toata. Cum nu te simti bine?
Incepe sa imi povesteasca. Dupa doua fraze stiu deja, face atacuri de panica. Stabilim sa ne vedem in doua ore. Verific telefonul, sunasem pe un numar gresit cu zile in urma. Intru in dus si las apa sa curga pe mine zeci de minute, timp in care mor de cel putin trei ori. Ma gandesc, ma razgandesc, intr-un final realizez ca nu stiu ce sa fac, nu stiu ce sa zic, pot doar sa fiu acolo.
Vad un barbat slabit si imbatranit. Il imbratisez si il asigur ca sunt acolo, orice ar fi, daca s-ar termina lumea, daca s-ar prabusi stelele, daca ne-ar lovi urgii din toate partile. Vorbim mult, ne plimbam, respiram, numaram. Mai tarziu, la el acasa, il conving sa se intinda, sa incerce sa adoarma. Cu mana lui intre ale mele inchide ochii. Ma uit la el si realizez ca daca nu i-ar mai deschide as muri acolo, cu el de mana. Intr-un final se linisteste destul incat sa plec spre casa.
Ma urc in masina si pornesc motorul, lacrimile mi se innoada in gat. Doua strazi mai incolo, unde nu ma vede nimeni, opresc si ma chircesc cu genunchii la piept. Lovesc tot in jur, urlu, plang si imi infig unghiile in palme. Am murit de multe ori intr-o singura seara. Dar nu mi.a fost frica nici-o clipa. Mi-a fost ciuda pentru ca as face orice, dar n-am multe variante.
Pun palmele pline de sange pe volan. Plec spre casa. Insa stiu ca acasa mi-e un singur loc. Si asta ne tine puternici, impreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu