Halloween

   

   Anul asta, de Halloween, m-am costumat in mine si am ramas acasa. Cred ca treaba nu a fost niciodata asa de scary. Am avut masti, costume si dovleci scobiti cu imaginatie, pe parcursul anilor. Am fost la petreceri, mai mult sau mai putin reusite. Dar azi nu. Azi am stat acasa, eu cu panicile mele. Nu m-a speriat vreun monstru, sau vreo vrajitoare, sau cine stie ce machiaj bine realizat, asa de bine cum reusesc sa o fac eu. 

   Am impresia ca m-am saturat pur si simplu sa respir. Pentru ca de multe ori, in timp ce toti isi beau vinul, sucul, apa plata cu lamaie, eu respir. Si stiu ca respir, fiindca ma numar, ma controlez, ascult inima, pun respiratia peste bataile ei, de parca fac muzica si versurile. Nu e simplu sa respiri, jur! 

   Daca mai lipsesc de aici, daca nu scriu asa des, asa mult, sunt doar ocupata sa respir. In mintea mea oricum mi-am scris cat pentru zece vieti. Si abia astept sa le traiesc pe fiecare dintre ele.