luni, 7 decembrie 2015

It's been a while... & (aproape) o luna de veggie!

   De ce n-am mai scris? Nu stiu.. M-am luat cu viata, probabil. M-am culcat cu povesti in minte si m-am trezit cu mintea goala. Am condus cu povesti in minte si m-am intors acasa cu altele, prea de nespus. Mi-a fost dor de mama. Rau de tot. M-am panicat si mi-am revenit ca de obicei, de fiecare data. Mi-am facut o buna prietena de care ma leaga niste lucruri pe care numai noi le intelegem, din pacate, din fericire..
   Am mai cunoscut oameni, oameni goi, oameni plini, oameni care isi ineaca amaruri in alcool, oameni care nu se dau batuti, care se ridica demni dupa fiecare lovitura. Mi-am dat seama ca uneori imi pasa prea mult si alteori nu imi pasa deloc, ca am crescut, ca fac treijdoi intr-o luna si ceva si ca-i bine.
    Pe unspe noiembrie am devenit vegetariana. Ovo-lacto. Soc si groaza pentru multa lume, ofcors. De parca nu ar fi o decizie matura si informata. Cum a inceput? De mult timp ma gandeam: ce a ajutat-o pe femeia cu aripi de inger sa traiasca inca sapte ani, dupa diagnosticul de cancer si incadrarea intr-o statistica sinistra. Sase luni tops. A renuntat la carne, nu a mai pus gura. Cand am explicat cuiva, dupa ce fusesem intrebata de ce am devenit vegetariana, nici nu cred ca a procesat, m-a intrebat direct: tu ai cancer? Nu, slava domnului, nu am. Apoi m-am tot gandit cat de hormonate si pline de antibiotice si hranite cu toate porcariile posibile sunt animalele pe care le mancam. Cand am spus si asta, intrebata fiind, ca neintrebata nu vorbesc, mi s-a spus ca in UE nu se folosesc antibiotice si hormoni. Probabil persoana aia statea la coada fiecarui animal. Eu stiu ca se folosesc, la fel cum stiu, ca vazui cu ochii mei, ca la fabricile Mc'D, puiul se baga in apa clocotita sa ii cada penajul, apoi se baga intr-un malaxor, intreg, cu cioc, cu gheare, cu maruntaie, cu cap. Pasta aia e deliciosul Mc'Chicken sau Nuggets. Din care am mancat si eu pe saturate.
    Apoi, acum un an jumatate, m-am indragostit. De cel mai pur suflet pe care l-am intalnit vreodata. Ca specie, il incadram la animale, dar ca inteligenta, ca emotii, ca bunatate, ca iubire, il punem peste 95% dintre oameni. Si am vazut un documentar pe care vi-l recomand, asta a fost triggerul, Earthlings se numeste. N-am putut sa ma uit la toate scenele. Sunt convinsa ca se poate si mult mai rau decat in documentar. Pe foarte scurt, animale chinuite, cu cortizol si adrenalina la cote maxime, inca vii si guitand sau mugind, bagate in malaxoare. Cu oasele si sufletul strivit, inca aveau glas si isi urlau o durere fara margini, si carnea lor avea, dupa un proces industrial, sa ajunga la mine in gura, apoi in stomac. Nu multumesc, am panicile mele, nu le vreau si pe ale altei vietati.
    Asa ca intr-o noapte, dupa vazut film, dupa imaginat sufletul meu bland in aceeasi postura, am decis sa nu mai mananc carne. Si au inceput grijile, nu ale mele. Ca sunt prea slaba. Ca nu voi mai avea surse de proteine. Ca voi muri devreme, asa slaba si trista si nemancata. Ca ma voi imbolnavi de boli grele, ca vegetarienii umplu spitalele. 
   Ce am descoperit eu intr-o (aproape) luna de veggie? Ca nu mai am respiratia naspa cand ma trezesc dimineata, desi inca fumez. Ca digestia e excelenta, pentru prima data dupa mult timp. Ca am uitat intr-o seara sa ma dau cu antiperspirant si culmea, nu miroseam deloc a nimic naspa, desi de cand ma stiu, daca antiperspirantul nu era bun, nici subratul meu nu era ok. Ca nu ma mai simt atat de sfarsita fizic. Si ca nu ma mai panichez atat de des, sau atat de rau. Placebo? In ultimul caz, tot ce e posibil, mintea umana e un univers de necuprins vreodata. In celelalte, clar nu.
   Mananc lucruri pe care nu puneam gura inainte decat din an in paste. Oua, branza, seminte de toaaaate felurile, nuci, caju, legume, fructe. Ma simt mult mai bine dupa ce fac sport, simt fiecare muschi cum se intinde bine bine. 
   Am fost siderata sa aflu ca pentru unii proteina=carne si punct. Cat de ignorant sa fii? Am noroc cu o femeie minunata, pe care o apreciez enorm, care se pregateste sa devina nutritionist. Din ala serios. Si care are atatea cunostinte ca bate la cur orice medic de la noi, pentru ca e pasionata, pentru ca traieste in strainatate, intre oameni informati si constienti. Si m-a ajutat tare cu retete bune si cu sfaturi pertinente.
    Ce vreau sa spun, mai inainte de tot ce am scris aici? Ca deciziile fiecarui adult nu sunt de contestat, de judecat, de intors pe toate partile, ca snitelul prin ou si pesmet. Ca poate unii citesc mult, aleg persoane inteligente si implicate, se consulta cu ele. Ca nu e caz de sinucidere, ci doar o alegere. Ca nu vreau sa traiesc mult si prost si frustrat, ci doar cat o da domnul si bine. 
   Biggest of hugs! And I'll be back soon ;)



2 comentarii:

  1. Bravo! Ai luat o super decizie si ma bucur din suflet pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc draga mea :* la TORT-uri nu renunt, abia astept unul facut de tine, intr.o zi curand. :*

      Ștergere